certat

Latin

Verb

certat

1. third-person singular present active indicative of certō

Romanian

Etymology

Past participle of certa.

Pronunciation

• IPA^(key): [t͡ʃerˈtat]

Adjective

certat m or n (feminine singular certată, masculine plural certați, feminine/neuter plural certate)

1. rebuked

Declension

Declension of certat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	certat		certată	certați	certate
	definite	certatul		certata	certații	certatele
genitive- dative	indefinite	certat		certate	certați	certate
	definite	certatului		certatei	certaților	certatelor

Verb

certat (past participle of certa)

1. past participle of certa

References

• certat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN