Țestoasă marină

Țestoase marine Fosilă: Cretacic timpuriu-Holocen 110–0 mln. ani în urmă PreЄ Є O S D C P T J K Pg N
Stare de conservare
În pericol  (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Sauropsida
Ordin:	Testudines
Subordin:	Cryptodira
Suprafamilie:	Chelonioidea Bauer, 1893
Specia tip
Testudo mydas Linnaeus, 1758
Familii și genuri
Cheloniidae Caretta Chelonia Eretmochelys Lepidochelys Natator Dermochelyidae Dermochelys Protostegidae † Thalassemyidae †
Sinonime
Chelonii - Oppel 1811 Chlonopteria - Rafinesque 1814 Cheloniae - Schmid 1819 Edigitata - Haworth 1825 Oiacopodae - Wagler 1828 Pterodactyli - Mayer 1849

Țestoasă marină

Țestoasele marine (Chelonioidea) sunt o suprafamilie de Broaște țestoase, care viețuiesc în mediul acvatic.

Șase din cele șapte specii de țestoase marine sunt în pericol din cauza acțiunii comune de contaminare marina, exploatare excesivă, și daune în zonele populate de acestea.

Descriere

Țestoasele marine sunt perfect adaptate la traiul în mare, cu extremități asemănătoare aripioarelor, carapace hidrodinamică și cu o capacitate de a traversa oceanul. Întorcându-se pe plajă, fac cuiburi în nisip pentru a depune ouă, pe care le acoperă cu nisip pentru 6 – 8 săptămâni. Există șapte specii de țestoase marine: șase care au carapacea dură din familia chelonidelor și țestoasele-lăută care fac parte din familia dermochelidelor.

Majoritatea țestoaselor marine au o distribuție globală, iar în secolul al XIX-lea populația lor număra milioane. Cu toate acestea, în ultimii 100 de ani oamenii le-au pus in dificultate. Țestoasele marine sunt capturate pentru carne, piele și carapace, dar mai multe se îneacă în plasele de pescuit sau rămân prinse în paragate (unealtă de pescuit, formată dintr-un șir de cârlige cu nadă, utilizate pentru ton).

Zonele unde se hrănesc sunt contaminate sau distruse, li se strâng ouăle. Locurile de perpetuare se transformă adesea în așezări turistice, unde femelele care vin să depună ouăle devin confuze din cauza luminilor strălucitoare de neon, se rătăcesc și mor.

Foarte puține specii de țestoase marine se dovedesc a nu fi afectate de tehnicile moderne de pescuit sau de vânătoarea ilegală. Drept rezultat, șase din specii sunt în mare pericol, doar țestoasa kikila nu este considerată a fi în pericol. Totuși, poate fi vulnerabilă din cauza redusei extinderi a migrației ei în nordul și nord-estul Australiei.

Uriașa

Cea mai mare și cea mai specifică dintre țestoasele marine este lăuta, care are carapacea canelată asemenea unui scut și este acoperită de o piele groasă și cărnoasă. Unele exemplare au ajuns să atingă 2 metri și să cântărească mai mult de 700 de kilograme, însă giganți de acest tip nu se mai întâlnesc de mult timp, dovada clară că populația este în declin.

Țestoasele-lăută se pot scufunda la aceeași adâncime precum unele balene, însă în general trăiesc în apele de suprafață. Principala lor pradă sunt meduzele, ducând la nenorocirea lor deoarece le confundă cu sticlele de plastic ce plutesc în apă. Acestea le blochează aparatul digestiv, cauzându-le moartea prin inaniție.

Principalele obiective

Broasca țestoasă de mare caret, care își folosește gura lungă în formă de cioc pentru a se hrăni din spongi și scoici, a fost foarte căutată pentru frumoasa ei carapace. Din această cauză a fost obiect de vânătoare pentru obținerea caretului care, tăiat și curățat, se utiliza la realizarea ornamentelor și ustensilelor, de la piepteni la coliere. Plasticul a redus cererea de caret, însă continuă să fie utilizat la realizarea obiectelor de lux, chiar dacă sunt ilegale.

Țestoasa verde este cea mai vegetariană din grup și mestecă zgomotos plante marine și frunze ciopârțite sau altă vegetație de coastă. De asemenea este cea mai exploatată, carnea ei fiind utilizată pentru a prepara supa de țestoasă și ouăle ei se mănâncă ca delicatesă, atât de către populația locală, cât și în restaurantele din întreaga lume. Și alte țestoase suferă acest comerț în diverse grade, chiar dacă carnea de țestoasă bătrână nu este comestibilă.

Cele mai mici dintre țestoasele marine sunt cea de golf și cea aurie. Spre deosebire de celelalte specii, acestea se reunesc pentru a depune ouăle; în unele ocazii se grupează câte 150000 de femele de țestoase de golf. Reuniunile, denumite și sosiri, sau transformat în populare atracții turistice. Acest ecoturism are tabere pro și contra, pe o parte este trezit interesul pentru conservarea țestoaselor, iar pe de altă parte prezența umană le poate dezorienta.

Protecția internațională

Toate broaștele țestoase marine sunt în prezent protejate prin norme de lege și naționale și de asemenea prin legislația internațională, inclusiv restricțiile vizavi de comerțul cu țestoase și produsele lor. Cu toate acestea, piața ilegală continuă să fie o amenințare și evidenta lipsă de coordonare internațională pune în dificultate acțiunile de conservare. Țestoasele marine sunt vânate și masacrate liber în multe zone ale lumii, viitorul lor fiind din această cauză incert.

Bibliografie

• George C. McGavin, Animales en peligro de extinción, Ediciones Libreria Universitaria de Barcelona, Barcelona, España, 2007, p.140-141.
• Devaux, B. & De Wetter, B. 2000. On the Trail of Sea Turtles. Barrons, Nature Travel Guides, Nathan, París, Francia. ISBN 0-7641-1162-0.
• Anónimo, 2002. El Libro de las Tortugas. México.

Legături externe

• Sea Turtle Research and Conservation - Center for Biodiversity and Conservation, American Museum of Natural History
• Juara Turtle Project, Tioman, Malaysia
• Video de tortugas de Sipadan.
• Área de Conservación Tortuguero, Costa Rica.
• Sea Turtle Organization.
• Campamento Tortuguero, Guerrero, México. Arhivat în 9 august 2018, la Wayback Machine.
• World Wildlife Fund - Sea Turtles.
• Fundación La Tortuga; Venezuela. Arhivat în 6 mai 2021, la Wayback Machine.
• Aclaración bien documentada sobre el polémico programa de manejo de tortugas lora (Lepidochelys olivacea) en Costa Rica. Arhivat în 21 mai 2011, la Wayback Machine.