Sari la conținut

Alexandru Boldur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Boldur
Alexandru Boldur
Date personale
Născutfebruarie 1886 Modificați la Wikidata
Chișinău, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (96 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
jurist
arheolog Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteromână
romani[2] Modificați la Wikidata
Alexandru Boldur în Chișinău, 1937, anul în care a fost editată „Istoria Basarabiei, volumul 1”.

Alexandru Boldur (n. 23 sau 25 februarie 1886, Chișinău – d. 18 octombrie 1982, București), a fost un istoric, arheolog și licențiat în drept român.

Părinții săi au fost Vasile și Elena Boldur. Vasile Boldur a fost funcționar la poștă, apoi la Direcția Gubernială a Basarabiei.[3]

A absolvit Seminarul Teolo­gic din Chișinău (bacalaureat, 1906); Universitatea din Sankt Petersburg (licențiat al Facultății de Drept, 1910); licențiat al Institutului de Arheologie din Sankt Petersburg, cu brio; în 1911 — asistent universitar la Facultatea de Drept a aceleiași universități, în 1916 — magistrat în drept pu­blic; în 1917 — conferențiar privat de istorie a dreptului; în 1921 — profesor, șef de Catedră la Institutul Juridic Superior din Sevastopol (Crimeea), apoi la Facultatea Muncitorească din Moscova.

Între anii 1922-1924 a fost consilier juridic în Comisariatul Poporului pentru comerț exterior, la Moscova.[4]

S-a reîntors în Basarabia în 1927, a devenit conferențiar de Istoria Românilor la Facultatea Teologică din Chișinău a Universității din Iași, în 1932 ca profesor agregat, în 1937 ca titular la aceeași catedră, iar în 1938 s-a transferat la Iași. În perioada 1943–1948 a devenit director al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași.

A scris peste 100 de lucrări, inclusiv monografii, studii, tratate istorice, din care multe pagini sunt dedicate Chișinăului.

Este considerat drept unul dintre cei mai importanți istorici basarabeni și cunoscător al șase limbi străine. A avut o fiică, Nina Boldur.

  • La Bessarabie et les relations russo-roumaines, Paris, J. Gamber, 1927, 410 p.;
  • Istoria relațiunilor ruso-române politice, 1928;
  • Unirea - analiza psihologică a evenimen­telor 19181928, (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 2) Editura TIMPUL, Chișinău, 2016
  • Imperialismul rusesc în Balcani;
  • Statutul internațional al Basarabiei, 1938;
  • Muzica în Basarabia, 1940
  • Românii și strămoșii lor în Istoria Transnistriei, 1943;
  • Istoria Basarabiei — București, Editura Victor Frunză, 1992;
  • Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, Editura TIMPUL, Chișinău, 2015; Madrid, 1970
  • Expediția de la Prut din 1711 (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 1), Editura Timpul, Chișinău, 2015;
  • Basarabia Românească (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 2) , Editura Timpul, Chișinău, 2016.
  • Viața mea. Lumini și umbre. București, Editura Albatros, 2006.
  • Plevna, Istanbul, 1979
  1. Bibliothèque nationale de France. „Alexandru Boldur” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
  2. „Alexandru Boldur”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  3. Polina Lungu, Profesorul Alexandru Boldur: repere biografice. Analele Științifice ale Universității de Stat „B. P. Hasdeu”, vol. X, 2014 din Cahul
  4. Sergiu Cornea, Polina Lungu, Constituirea carierei didactice a profesorului Alexandru V. Boldur. Culegere de documente, Cahul, 2022
  5. Decretul regal nr. 247 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri, 10 februarie 1943, pp. 1163–1164.
  • ro Alexandru Boldur - simbol al identității naționale, Editura Muzeului de Istorie Galați, Galați, 2020, ISBN: 978-606-8769-30-1

Legături externe

[modificare | modificare sursă]