Castelul Sant'Angelo (Castelul Sfântului Înger) din Roma a fost inițial conceput ca mausoleu pentru împăratul Hadrian (n. 76 – d. 138) și urmașii lui; ulterior papii l-au transformat în castel.
Construirea lui a început în ultima perioadă de domnie a împăratului roman Hadrian sub conducerea arhitectului Demetrianus, și a fost terminat în anul 139 în timpul lui Antoninus Pius. Edificiul era cunoscut în Antichitate ca mormânt al lui Hadrian - astăzi este numit Muzeul Hadrian, un templu al lui Hadrian de pe Piazza di Pietra. În mausoleu se află înmormântați:
Restaurare - perioada romanăîmpăratul roman Marcus Aurelius Antoninus Bassianus (supranumit Caracalla).
Mausoleul are formă circulară cu o înălțime de 20 m și un diametru de 64 m. Este construit din peperin, o rocă vulcanică (tuf bazaltic), și opus caementitium (beton roman) acoperit cu travertin (un calcar din Tivoli) și un soclu dreptunghiular cu laturile de 84 – 89 m și înalt de 10 – 15 m acoperit cu marmură. Partea superioară a construcției avea probabil o grădină de pini (Cupressus). În centru se afla probabil un mic templu rotund. Pe vârf era quadriga (carul de luptă tras de patru cai) pe care era statuia lui Hadrian reprezentat ca zeu al soarelui. În centru se afla cavoul lui Hadrian purtând inscripția:
Pasajul Borgo (în italiană Passetto di Borgo) este zid înalt de piatră lung de c. 800 m, care face legătura între Vatican și Castelul Sant'Angelo. In interiorul lui există un coridor ȋngust de 80 cm, iar la suprafață un pasaj deschis pe care patrulau supraveghetorii ȋnarmați. Coridorul ȋnchis servea ca mijloc de refugiu al Papei, ȋn caz de pericol, spre castelul fortificat ȋnvecinat. Numele vine de la cartierul Borgo, traversat de zid. Comandat în anul 1277 de papa Nicolae al III-lea, zidul cu coridorul secret s-a dovedit a fi o cale eficientă de evadare, în caz de asediu al Vaticanului, pentru unii papi care au urmat. În anul 1494 papa Alexandru al VI-lea l-a folosit pentru a scăpa cu viață la invazia lui Carol al VIII-lea al Franței. În 1527 papa Clement al VII-lea s-a refugiat în Castelul Sant’Angelo prin acest pasaj în timpul jefuirii Romei (Sacco di Roma) de către trupele de mercenari ale Sfântului Imperiu German, care au ignorat ordinele împăratului Carol Quintul. Papa Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, din fața trupelor lui Napoleon Bonaparte.
În prezent Pasajul Borgo este deschis ocazional pentru vizitare turistică. Cheile coridorului sunt păstrate de Garda Elvețiană.
Castelul Sant'Angelo a primit denumirea de azi în anul 590 în timpul epidemiei de ciumă. Conform legendei, papa Grigore cel Mare a avut o viziune în care arhanghelul Mihail a pus capăt epidemiei prin introducerea sabiei în teacă, sabie ce simboliza mânia Atotputernicului. Statuia arhanghelui plasată pe vârful construcției amintește acest eveniment. Între anii 1577 și 1753 s-a aflat pe acel loc un înger din marmură sculptat de Guglielmo della Porta. Astăzi statuia din marmură se află în curtea interioară, fiind înlocuită cu una din bronz, care este opera lui Peter Anton von Verschaffelt.
Roma 
Italia[1][2] 
Intrarea spre Castelul Sant'Angelo.
Viziune nocturnă.
Castelul Sant'Angelo și Podul Sant'Angelo peste Tibru.
Îngerul original de Raffaello da Montelupo.
Statuia de bronz a Arhanghelului Mihail, aflat pe vârful Castelului Sant'Angelo, modelat în 1753 de Peter Anton von Verschaffelt (1710-1793).
Giovanni Battista Bugatti, cavaler papal între 1796 și 1861 care oferă tutun unui condamnat prizonier în fața Castelului Sant'Angelo.
Materiale media legate de Castelul Sant'Angelo la Wikimedia Commons
