Sari la conținut

George Fitzmaurice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
George Fitzmaurice
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Seine, Franța[5][6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Los Angeles, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatForest Lawn Memorial Park[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuOuida Bergère[*]​ ()
Roberta Wilson[*]​ (–) Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[8]
 Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
regizor[*]​
scenarist
producător de film
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitefranceză[9] Modificați la Wikidata
Premii
Stea pe Hollywood Walk of Fame[*]​ Modificați la Wikidata
Semnătură
Prezență online

George Fitzmaurice (n. , Paris, Seine, Franța – d. , Los Angeles, SUA) a fost un regizor și producător de film de origine franceză.

Fitzmaurice (stânga) regizează The Witness for the Defense (1919) cu Elsie Ferguson, Warner Oland, Wyndham Standing

Cariera lui Fitzmaurice a început în teatru ca scenograf. Începând cu 1914 și până la moartea sa în 1940, a regizat în total peste 80 de filme; câteva dintre acestea au avut succes, inclusiv Fiul șeicului, Raffles, Mata Hari și Suzy.

La începutul carierei sale ca regizor, Fitzmaurice s-a ocupat mai ales de regia actrițelor de teatru în filmele lor de debut în timpul primului val de mari vedete de la Broadway care au migrat către industria cinematografică în timpul primului război mondial, inclusiv Mae Murray⁠(d), Elsie Ferguson⁠(d), Fannie Ward⁠(d), Helene Chadwick⁠(d), Irene Fenwick⁠(d), Gail Kane⁠(d) și Edna Goodrich⁠(d).

Fiul șeicului este cel mai faimos film mut al său existent, notorietate amplificată și de moartea subită a vedetei sale, Rudolph Valentino. Lilac Time este un film clasic de război/romantic. Fitzmaurice a mai regizat zeci de filme mute, dintre care majoritatea sunt pierdute. Descoperirile recente în arhiva Gosfilmofond⁠(d) din Rusia (Госфильмофонд России) includ Witness for the Defense din 1919 cu Elsie Ferguson și Kick In cu Bert Lytell din 1922. O restaurare a filmului său hibrid (parțial cu sonor) din 1928, The Barker, a primit laude de la mulți cinefili. Zvonurile despre alte filme ale sale descoperite în Gosfilmofond includ peliculele Idols of Clay din anii 1920 (cu Mae Murray) și Three Live Ghosts cu Norman Kerry⁠(d), Anna Q. Nilsson, Cyril Chadwick⁠(d) și Edmund Goulding⁠(d).

Viață personală

[modificare | modificare sursă]
The Profiteers, 1919
The Emperor's Candesticks, Sfeșnicele împăratului, 1937

El a fost căsătorit la un moment dat cu Ouida Bergere⁠(d), mai târziu soția lui Basil Rathbone. A doua sa soție a fost Diana Kane, o soră a actriței Lois Wilson. Cu Kane, a avut două fiice: Sheila Fitzmaurice născută în 1929 și Patricia Fitzmaurice Baxter născută în 1931.

  • The Avalanche (1919) – (nemenționat)
  • Ben-Hur (1925) – Spectator de curse de care (nemenționat) (rolul său final de film)
  1. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. 1 2 Biblioteca Națională a Franței. „George Fitzmaurice” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  3. ↑ „George Fitzmaurice” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  4. ↑ „George Fitzmaurice”. Filmportal.de. Wikidata Q15706812. Accesat în .
  5. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  6. ↑ https://archives.paris.fr/archives-numerisees. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ↑ https://prnt.sc/0IcCylBVfOSj. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ↑ „George Fitzmaurice”. Gemeinsame Normdatei.
  9. ↑ „George Fitzmaurice”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  10. ↑ Article about rediscovered silent-movies including Fitzmaurice Kick In

Legături externe

[modificare | modificare sursă]