Sari la conținut

Giuseppe Amisani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Giuseppe Amisani
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Mede, Lombardia, Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Portofino, Liguria, Italia Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
desenator[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiLondra
Milano
Portofino
Paris Modificați la Wikidata
Limbi vorbitefranceză
italiană Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia de Artă Brera  Modificați la Wikidata
PregătireCesare Tallone[*]​, Vespasiano Bignami[*]​ ,  Emilio Gola[*]​  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăArt Nouveau , Liberty a Milano[*][[Liberty a Milano |​]]  Modificați la Wikidata
PremiiPremio Mylius[*][[Premio Mylius (Art prize)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Giuseppe Amisani (n. , Mede, Lombardia, Regatul Italiei – d. , Portofino, Liguria, Italia) a fost un pictor italian de portret din perioada Belle Epoque.

Viața

[modificare | modificare sursă]

Amisani s-a născut la 7 decembrie 1881 în Piazza Mercato (acum Piazza Giuseppe Amisani) din comuna Mede di Lomellina, lângă Pavia, în Lombardia, nordul Italiei. A studiat la institutul tehnic din Pavia, unde a picat cursul de desen tehnic;[4] a studiat apoi la Accademia di Brera din Milano sub conducerea Cesare Tallone și Vespasiano Bignami.[5] A câștigat premiul Mylius al Academiei pentru pictura sa l'Eroe ("Eroul") în 1908,[6] și în 1911[7] sau 1912[8] a câștigat premiul Fumagalli pentru pictură de persoane cu portretul Lydei Borelli. De atunci s-a concentrat aproape exclusiv pe portret;[5] peisajele sale din Alpii italieni, din Rodos și din Tunisia au stârnit, de asemenea, interes.[6][9]

Amisani a fost celebru pe plan internațional în vremea sa. A petrecut mai mulți ani în Argentina și Brazilia[4] și a călătorit, de asemenea, în Anglia, Franța, Africa de Nord și în Statele Unite.

A murit la Portofino la 8 septembrie 1941.[10]

Lucrări

[modificare | modificare sursă]
Giuseppe Amisani, Portretul Lydei Borelli, c. 1910

Multe dintre portretele lui Amisani sunt de femei. Printre acestea se numără La Teletta, în Galleria d'Arte Moderna din Milano; [11] Ritratto di Lyda Borelli, în Muzeul de Artă din São Paulo, Brazilia; și Signora in grigio, portretul actriței Maria Melato,[6] aflat acum în Musei Civici di Monza.

Amisani a expus la cea de-a douăsprezecea Esposizione Internazionale d'Arte della Città di Venezia (cunoscută mai târziu sub numele de Biennale di Venezia) în 1920. [12][13]

În 1924, la apogeul carierei sale, a fost invitat în Egipt pentru a executa decorațiuni la Ras al-Tin, palatul regal al lui Fuad I al Egiptului. În timp ce se afla acolo a pictat un portret al lui Farouk, pe atunci un copil mic.[4] În 1926, Amisani a fost însărcinat de editorii L'Illustrazione Italiana pentru a picta peisaje în Rodos. În anul următor a expus la Londra peisaje nord-africane.[4][14]

Un autoportret a fost prezentat la cea de-a șaptesprezecea Esposizione Internazionale d'Arte din Veneția în 1930, iar mai târziu a fost cumpărat de Galleria degli Uffizi, Florența.[15][16] Alte lucrări se află în muzee din Bari,[17] Piacenza,[15] și Lima, Peru.[18]

Primire

[modificare | modificare sursă]

Amisani a fost o figură importantă în timpul vieții sale, deși este aproape complet uitat astăzi – numele său nu este inclus în principalele lucrări de referință din secolul al XXI-lea.[19] A fost un apropiat al lui Umberto Boccioni și al lui Pablo Picasso, dar a ignorat complet curente precum futurismul și cubismul care au schimbat fața artei plastice în secolul al XX-lea, preferând să satisfacă gusturile clienților săi, care erau nobili, bogați și faimoși ai vremii sale.[4] Reputația lui era dată de eleganță și de culorile proaspete ale paletei sale.[6] O expoziție retrospectivă a lucrării sale la Castello Sforzesco din Vigevano din provincia Pavia în 2008 a fost prima care i-a fost dedicată în ultimii cincizeci de ani.[20]

Piața de artă

[modificare | modificare sursă]

Giuseppe Amisani a fost recunoscut ca unul dintre cei mai importanți artiști ai timpului său la nivel internațional. În prezent, o pictură în ulei pe carton de Amisani este adesea vândută între 15.000 și 80.000 [21] de euro, însă unele galerii de artă expun și lucrările sale pentru până la 15 milioane de euro. [22]

Cele mai prețioase și căutate opere ale lui Giuseppe Amisani sunt portretele de femei.

Expoziții

[modificare | modificare sursă]

Expozițiile lucrării lui Amisani au inclus:

  • Galleria Pesaro, Milano, 1923. [23]
  • Egipt, Alger și portrete de Giuseppe Amisani, Arlington Gallery, Bond Street, Londra, 1927. [14]
  • XVII Esposizione Internazionale d'Arte, Veneția, 1930. [16]
  • Giuseppe Amisani, Il pittore dei Re, Castello Sforzesco, Vigevano, Pavia, Italia, 2008. [20]
  • Rirì la sciantosa e le alte. Ritratti di donne nella pittura di Giuseppe Amisani (1879–1941), Galleria Civica di Bari, 2012. [17]

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 „Giuseppe Amisani” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. Accesat în .
  2. 1 2 „Giuseppe Amisani”. Benezit Dictionary of Artists (în engleză). . doi:10.1093/BENZ/9780199773787.ARTICLE.B00004103. Wikidata Q103896511.
  3. ↑ Andreas Beyer; Bénédicte Savoy, ed. (). „Giuseppe Amisani” (în germană). Berlin: Allgemeines Künstlerlexikon Online[*]. doi:10.1515/AKL. ISSN 2750-6088. OCLC 884380517. Wikidata Q41640909.
  4. 1 2 3 4 5 Michele Tavola (11 October 2008). Tutti in posa da Amisani il pittore dei re e dei vip (in Italian). La Repubblica. Accessed February 2015.
  5. 1 2 Biografie: Giuseppe Amisani (in Italian). Comune di Mede. Archived 20 February 2015.
  6. 1 2 3 4 Giorgio Nicodemi (1929). Amisani, Giuseppe (in Italian). Enciclopedia Italiana. Roma: Istituto dell’Enciclopedia Italiana. Accessed February 2015.
  7. ↑ Francesca Cagianelli, Dario Matteoni (eds.) (2008). La Belle Époque: arte in Italia, 1880-1915 (catalogue of an exhibition held at the Palazzo Roverella, Rovigo, 10 February – 13 July 2008; in Italian). Cinisello Balsamo, Milano: Silvana. ISBN: 9788836610303.
  8. ↑ Amisani, Giuseppe. Benezit Dictionary of Artists. Oxford Art Online. Oxford: Oxford University Press. Accessed February 2016. (necesită abonare)
  9. ↑ Chiara Gatti, Leo Lecci (2008). Giuseppe Amisani, il pittore dei re (catalogue of an exhibition held at the Castello Sforzesco, Vigevano (PV), 27 September – 14 December 2008; in Italian). Milano: Skira. ISBN: 9788861309418.
  10. ↑ [s.n.] (1948). Amisani, Giuseppe (in Italian). Enciclopedia Italiana - II Appendice. Roma: Istituto dell’Enciclopedia Italiana. Accessed February 2015.
  11. ↑ Laura Casone (2010). Dipinto - La teletta - Giuseppe Amisani - Milano - Galleria d'Arte Moderna: Crimella Castagneri Zani (in Italian). Regione Lombarda: Lombardia Beni Culturali. Accessed August 2015.
  12. ↑ Francesco Sapori (1920). L'Arte Mondiale alla Dodicesima Esposizione d'Arte a Venezia, 1920 (in Italian). Bergamo: Istituto Italiano d'Arti Grafiche.
  13. ↑ [s.n.] (1920). Catalogo dell XIIa Esposizione Internazionale d'Arte della Città di Venezia: MCMXX (in Italian). Rome; Milan; Venice: Bestetti & Tumminelli.
  14. 1 2 [s.n.] ([1927]). Egypt, Algiers and portraiture by Giuseppe Amisani (exhibition catalogue). [London] : Arlington Gallery.
  15. 1 2 Amisani Giuseppe Arhivat în , la Wayback Machine. (in Italian). Galleria d'Arte Moderna Ricci Oddi, Piacenza. Accessed August 2015.
  16. 1 2 Arhivat în , la Wayback Machine. Opera inventariata [scheda]: 9237 Arhivat în , la Wayback Machine. (in Italian). Florence: Polo Museale Fiorentino. Accessed August 2015.
  17. 1 2 [s.n.] (4 March 2011). Mede, una mostra a Bari dedicata a Giuseppe Amisani (in Italian). La Provincia Pavese.
  18. ↑ Mario Quesada (1994). Museo d'arte italiana di Lima (in Italian). Venice: Marsilio. ISBN: 9788831759281.
  19. ↑ Hai cercato: Amisani, Giuseppe (search result, in Italian). Dizionario Biografico degli Italiani. Roma: Istituto dell’Enciclopedia Italiana. Accessed February 2015.
  20. 1 2 Arte: Giuseppe Amisani (1879 - 1941). Il pittore dei re (in Italian). Archimagazine. Accessed February 2015.
  21. ↑ “Il Circo” Lot 1247758 Arhivat în , la Wayback Machine.‘‘Proantic Italia” 20.03.2024.
  22. ↑ “Scena orientală…” Lot 53[nefuncțională – arhivă] ‘‘Bertolami Fine Art’’. Consultat la data de 20 martie 2024.
  23. ↑ Vincenzo Bucci, Alfredo Melani ([1923]). Mostra individuale del pittore Giuseppe Amisani e dello scultore Eugenio Pellini (exhibition catalogue, in Italian). [Milan]: [Galleria Pesaro].
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Giuseppe_Amisani&oldid=18012671