Histeroscopie

Histeroscopie
Alte denumiri	histeroscopie diagnostică, histeroscopie operatorie, endoscopie uterină
Utilizează	diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor intrauterine (polipi, fibroame submucoase, aderențe, septuri, sângerări uterine anormale, infertilitate)
MeSH	https://meshb.nlm.nih.gov/record/ui?ui=D015907
MedlinePlus	https://medlineplus.gov/ency/article/007571.htm
eMedicine	https://emedicine.medscape.com/article/267021-overview

Histeroscopia este o procedură endoscopică minim invazivă prin care un instrument optic subțire, iluminat - numit histeroscop - este introdus transvaginal prin colul uterin în cavitatea uterină, permițând vizualizarea directă a endometrului și a canalului endocervical.

Introdusă clinic în 1869 de medicul italian Giuseppe Pantaleoni, care a utilizat un cistoscop modificat pentru a diagnostica și cauteriza un polip uterin la o pacientă postmenopauză, histeroscopia a evoluat de la aplicații pur diagnostice la un instrument versatil pentru managementul unei game largi de patologii intrauterine.

Procedura este utilizată în principal pentru investigarea sângerărilor uterine anormale, a infertilității, a avorturilor spontane recurente și a anomaliilor structurale precum polipii endometriali, fibroamele submucoase, sinechiile intrauterine și septul uterin. Capacitățile terapeutice includ rezecția leziunilor, liza aderențelor, ablația endometrului și extragerea de dispozitive intrauterine deplasate, cu tehnicile moderne utilizând medii de distensie salină și histeroscoape cu diametru mic pentru proceduri ambulatorii sub anestezie locală.

Istoric

Primii pași: endoscopia secolului al XIX-lea

Bazele histeroscopiei au apărut din progresele mai largi în endoscopie ale secolului al XIX-lea. În 1805, medicul german Philipp Bozzini a inventat „Lichtleiter-ul" (ghidul de lumină), primul endoscop, compus dintr-un tub de tablă cu oglinzi și o lumânare pentru iluminarea cavităților interne ale corpului. Deși respins de contemporani ca rudimentar, acest dispozitiv a pus bazele vizualizării minim invazive.

Antoine Desormeaux a perfecționat în 1865 cistoscopul folosind lămpi pe bază de gaz pentru examinarea vezicii urinare, oferind un model pentru adaptarea uterină prin permiterea inspecției interne directe fără incizii mari.

Prima histeroscopie documentată (1869)

Prima procedură histeroscopică documentată a avut loc în 1869, efectuată de ginecologul italian Domenico Antonio Giuseppe Pantaleoni pe o femeie de 60 de ani cu sângerare postmenopauză neresponsivă la alte tratamente. Utilizând un cistoscop Desormeaux modificat - un tub de cauciuc nitrat de 1 cm diametru, prevăzut cu specul, obturator și un inel de platină pentru cauterizare - Pantaleoni a vizualizat fundul uterin, a identificat un polip vascular și l-a cauterizat cu succes, rezolvând sângerarea fără complicații.

Acest caz, raportat în Annali Universali di Medicina, a marcat utilizarea inaugurală diagnostică și terapeutică a histeroscopiei, demonstrând potențialul intervenției țintite intrauterine. Inovația lui Pantaleoni a deplasat atenția de la chiuretajul orb la vizualizarea directă, deși adoptarea procedurii a fost lentă din cauza riscurilor de infecție și a opticii inadecvate.

Progrese în secolul XX

Progresele din secolul XX s-au bazat pe aceste eforturi timpurii. În 1907, medicul francez Charles David a introdus primul histeroscop de contact, cu un sistem de lentile în apoziție directă cu endometrul, permițând vizualizarea mai clară a suprafeței endometriale fără medii de distensie. Această inovație a redus dependența de surse externe de lumină, deși limitările câmpului vizual au limitat histeroscopia timpurie la roluri diagnostice în centre europene selectate.

Histeroscopia modernă (sfârșitul secolului XX - prezent)

La sfârșitul anilor 1990, progresele în designul histeroscoapelor au permis proceduri ambulatorii de rutină fără anestezie generală sau dilatație cervicală. Histeroscoapele miniaturizate cu flux continuu, de aproximativ 5 mm diametru, au fost introduse de Stefano Bettocchi, permițând evaluarea diagnostică și intervenții minore precum polipectomia în ambulator.

Concomitent, tehnica vaginoscopică „no-touch", de asemenea pionierată de Bettocchi în 1997, a eliminat necesitatea speculului vaginal sau a tracțiunii cu tenaculum, reducând semnificativ durerea procedurală menținând vizualizarea prin accesul cervical direct sub distensie salină. Aceste progrese au deplasat histeroscopia de la practica dependentă de sala de operație la practica ambulatorie, cu rate de succes depășind 95% pentru acuratețea diagnostică.

Capacitățile operative s-au extins în anii 2000 prin integrarea sistemelor de electrochirurgie bipolară (de exemplu, sistemul Versapoint, introdus în 1997), care au permis utilizarea sigură a soluției saline conductoare ca mediu de distensie. Morcelatorii histeroscopici - sistemul MyoSure (Hologic), lansat în 2009, și Truclear 5.0 (Medtronic) - au revoluționat îndepărtarea țesutului prin fragmentare mecanică și aspirație, adesea finalizând procedurile în mai puțin de 10 minute.

Tehnologiile emergente din anii 2020 includ sistemele laser cu diodă pentru hemostază precisă și aplicații de inteligență artificială pentru clasificarea automată a leziunilor, cu studii multicentrice din 2023–2024 demonstrând rețele neuronale convoluționale atingând 96% capacitate de identificare și 98% precizie medie pentru detectarea polipilor endometriali.

Instrumentar

Tipuri de histeroscop

Histeroscoapele sunt clasificate în primul rând după designul structural în rigide și flexibile, modelele rigide fiind mai frecvent utilizate în practica clinică datorită clarității optice și compatibilității cu instrumentele operative.

Histeroscoapele rigide prezintă de obicei un telescop drept cu diametre de la 1,9 mm la 4 mm, încadrat într-o teacă exterioară de 5–8 mm pentru a accommoda mediile de distensie și instrumentele auxiliare. Acestea oferă unghiuri de vizualizare de la 0° la 70°, frecvent cu o lentilă oblică anterioară de 30° pentru vizualizare panoramică a cavității uterine. Aceste instrumente permit atât inspecția diagnostică, cât și intervențiile terapeutice, cum ar fi rezecția polipilor.

Histeroscoapele flexibile, inclusiv variantele semi-rigide, incorporează vârfuri articulate pentru navigarea cavității uterine cu manevrabilitate mai mare, cu profile mai subțiri (de exemplu, diametru extern de 3 mm), potrivite pentru proceduri ambulatorii sub anestezie locală. Acestea pot sacrifica unele rezoluții de imagine față de tipurile rigide, deși integrarea digitală video a îmbunătățit vizualizarea; studiile indică faptul că histeroscoapele flexibile reduc durerea procedurală în ambulator.

Subclasificările suplimentare includ:

• Mini-histeroscoape (sub 3 mm) pentru aborduri vaginoscopice „no-touch";
• Histeroscoape operative mari (teci 5–6,5 mm) pentru instrumente auxiliare rigide, semi-rigide sau flexibile (pense, electrozi);
• Histeroscoape de contact (apoziție directă cu țesutul, fără mediu de distensie) - utilizate rar.

Medii de distensie și accesorii

Mediile de distensie sunt utilizate în histeroscopie pentru a dilata cavitatea uterină, facilitând vizualizarea endometrului și a canalului endocervical prin separarea pereților aopuși.

Mediile gazoase (dioxid de carbon, CO₂) sunt utilizate în principal în procedurile diagnostice, insufate la presiuni de 50–100 mmHg, oferind claritate optică fără distorsie de fluid. Prezintă risc de embolie gazoasă și sunt incompatibile cu instrumentele electrochirurgicale.

Mediile lichide predomină în histeroscopia operatorie. Se clasifică după conținutul de electroliți:

• Soluții izotonice electrolitice (ser fiziologic normal 285 mOsm/L, soluție Ringer lactat 279 mOsm/L) - permit utilizarea electrochirurgiei bipolare, cu prag de absorbție de 2.500 mL înainte de oprirea procedurii;
• Medii hipotonice fără electroliți (glicină 1,5% - 200 mOsm/L, sorbitol 3% - 165 mOsm/L) - suportă electrochirurgia monopolară, dar prezintă risc mai mare de hiponatremie diluțională și sindrom TUR dacă deficitul depășește 1.000 mL.

Presiunile intrauterine trebuie menținute sub 100 mmHg pentru a reduce absorbția vasculară, cu monitorizarea în timp real a bilanțului ingesta-excreta prin sisteme automate de gestionare a fluidelor.

Accesoriile pentru histeroscopia operatorie sunt introduse prin canalul de lucru al histeroscopului (diametru tipic 5–7 French):

• Pense de tip „aligator" sau „dinte de șobolan" pentru extracția polipilor și recuperarea corpilor străini;
• Pense de biopsie (tip linguriță sau punch) pentru prelevarea endometrului;
• Foarfece semi-rigide pentru adezioliză mecanică sau rezecție de sept;
• Accesorii electrochirurgicale (anse monopolare sau bipolare, bile, ace) pentru rezecție, ablație și hemostază;
• Morcelatori histeroscopici (MyoSure Lite, TruClear) pentru rezecție mecanică și aspirație.

Pregătirea pacientei

Pregătirea preoperatorie include o evaluare medicală completă, inclusiv anamneza detaliată, examenul fizic și examinarea bimanuală pelvină pentru a evalua poziția uterului, dimensiunile și potențialul de perforație.

Investigații necesare:

• Test de sarcină (urinar sau seric) pentru toate femeile premenopauzale - procedura este contraindicată în sarcina viabilă;
• hemoleucogramă, probe de coagulare, uree, creatinină, ionogramă;
• ecografie transvaginală sau sonohisterografie pentru cartografierea dimensiunilor uterine în cazuri complexe;
• evaluarea funcției renale și anamneza privind alergii la medicamente sau reacții la anestezie.

Momentul optim al procedurii: la femeile premenopauzale cu cicluri regulate, se preferă faza foliculară precoce (zilele 5–10 după menstruație) pentru a minimiza grosimea endometrului și sângerarea. Femeile postmenopauze pot fi programate la orice moment.

Ripening cervical nu este recomandat de rutină, dar poate fi luat în considerare la nulipare, pacientele cu stenoză cervicală sau postmenopauze. Misoprostol intravaginal (400 micrograme, administrat cu 4–12 ore înainte) a demonstrat eficacitate în facilitarea dilatației cervicale.

Managementul durerii: nu există un protocol standardizat pentru histeroscopia ambulatorie. Se poate administra un analgezic oral (AINS) cu aproximativ o oră înainte de procedură. Blocul paracervical cu lidocaină este utilizat frecvent. Anestezia generală este rezervată cazurilor complexe operative.

Consimțământul informat trebuie să detalieze riscurile (perforație, infecție, sângerare), beneficiile și alternativele procedurii, cu explicarea opțiunilor de anestezie și cu indicații privind postul (6–8 ore în cazul anesteziei generale).

Tehnica procedurii

Histeroscopia diagnostică

Histeroscopia diagnostică este o procedură minim invazivă endoscopică ce permite vizualizarea directă a cavității uterine și a canalului endocervical pentru identificarea patologiilor intrauterine, cum ar fi polipii, fibroamele submucoase, aderențele sau hiperplazia endometrială. Reprezintă standardul de aur pentru evaluarea anomaliilor endometriale suspectate, cu sensibilitate depășind 90% pentru detectarea leziunilor focale.

Procedura se desfășoară frecvent în regim ambulatoriu, fără anestezie generală, utilizând un histeroscop cu diametru mic (tipic 2–5 mm), introdus transvaginal prin col după plasarea speculului și antisepsia cervicală. Inspectarea sistematică începe de la fundul uterin și progresează lateral, cu biopsii țintite obținabile cu pense de prelevare pentru analiza histopatologică dacă sunt identificate leziuni suspecte.

Durata tipică: 10–15 minute.

Histeroscopia operatorie

Histeroscopia operatorie utilizează un histeroscop echipat cu canale operative pentru instrumente chirurgicale, pentru vizualizarea și tratamentul patologiilor intrauterine. Spre deosebire de histeroscopia diagnostică, incorporează instrumente terapeutice - rezectoscoape, pense de prindere, microfoarfece sau sisteme mecanice de îndepărtare a țesutului - pentru a exciza sau ablata leziunile.

Procedurile tipice includ:

• Polipectomie histeroscopică: îndepărtarea polipilor endometriali prin microfoarfece, electrocauterizare sau morcelare. Morcelatorii mecanici obțin rate mai ridicate de rezecție completă și timpi operatori mai scurți (medie 17 minute față de 30,9 minute pentru rezectoscopie);
• Miomectomie histeroscopică: țintind leiomioamele submucoase (tipurile 0, I și II după clasificarea FIGO), în special cele care cauzează sângerare sau subfertilitate, utilizând anse de rezectoscop la 80–100 wați sau sisteme de îndepărtare a țesutului. Rezecția completă este ușor realizabilă pentru fibroamele tip 0, pe când tipurile I și II pot necesita proceduri în etape;
• Ablație endometrială sau rezecția endometrului pentru tratamentul menometroragiei neresponsive la terapia medicamentoasă, folosind electrozi de tip bilă, laser sau metode hidrotermale. Tehnicile de a doua generație (NovaSure) ating rate de satisfacție de 80–85%;
• Adezioliză histeroscopică pentru sinechii intrauterine (sindromul Asherman) cu microfoarfece (recomandat) sau modalități de energie termală;
• Metroplastie histeroscopică - rezecția septului uterin pentru reducerea riscului de avort spontan;
• Recuperarea corpilor străini (DIU deplasate, fragmente osoase fetale);
• Canularea tubară pentru ocluzia proximală în cazuri de infertilitate;
• Rezecția produselor de concepție reținute sau a istmocelului.

Pacientele sunt poziționate în decubit dorsal litotomic. Mediile de distensie (ser fiziologic izotonic pentru electrochirurgie bipolară, sau soluție fără electroliți pentru monopolar) sunt instilate pentru a expanda cavitatea, cu monitorizare în timp real a bilanțului lichidian. Pragurile de deficit lichidian care impun oprirea procedurii: 750 mL pentru hipotone, 2.000 mL pentru izotone.

Îngrijirea postoperatorie

După histeroscopie, pacientele prezintă frecvent crampe ușoare și sângerare vaginală ușoară sau spotting timp de câteva zile, gestionabile cu analgezice (ibuprofen).

Recomandări postprocedural:

• Utilizarea absorbantelor (nu tampoane) pentru sângerarea postoperatorie, pentru a reduce riscul de infecție;
• Evitarea activității sexuale timp de cel puțin 7 zile sau până la încetarea completă a sângerării;
• Evitarea băilor de imersie, înotului și activităților extenuante timp de câteva zile;
• Dușul este permis din ziua procedurii; baia în cadă - din a doua zi;
• Repaus la domiciliu 24–48 ore în cazul anesteziei generale.

Semnele de alarmă care necesită consult medical de urgență:

• Febră > 38,3°C (101°F);
• Sângerare abundentă (îmbibarea unui absorbant pe oră);
• Secreții vaginale urât mirositoare;
• Durere abdominală severă, neameliorată de analgezice.

Indicații

Indicații diagnostice

Histeroscopia diagnostică este indicată în principal pentru:

• Sângerare uterină anormală (pre- sau postmenopauză) - inclusiv menoragie, sângerare intermenstruală sau sângerare postmenopauză - pentru identificarea cauzelor (polipi, fibroame, hiperplazie);
• Evaluarea infertilității - detectarea leziunilor intracavitare precum aderențele (sindromul Asherman) sau septurile care pot afecta implantarea, adesea după histerosalpingografie inconcludentă;
• Avort spontan recurent - investigarea anomaliilor uterine (sept, malformații mülleriene);
• Confirmarea anomaliilor imagistice - îngroșare endometrială la ecografie transvaginală sau neregularități la histerosalpingografie;
• Corpi străini uterini - dispozitiv intrauterin deplasat, fragmente osoase fetale;
• Suspiciune de patologie endometrială (hiperplazie, carcinom endometrial) pentru biopsie țintită, când prelevarea la cabinet este inadecvată.

Ghidurile ACOG și RCOG susțin utilizarea sa în cadrul ambulator pentru aceste scopuri, datorită acurateței diagnostice ridicate și tolerabilității pacientelor, susținute de studii randomizate.

Aplicații terapeutice

Histeroscopia terapeutică este standardul de aur pentru gestionarea patologiilor intrauterine:

• Polipectomie histeroscopică pentru polipi endometriali;
• Miomectomie histeroscopică pentru fibroame submucoase (tipurile 0, I, II FIGO);
• Ablație/rezecție endometrială pentru menoragie refractară la tratament medicamentos;
• Adezioliză pentru sinechii intrauterine (sindromul Asherman);
• Metroplastie pentru sept uterin - reduce riscul de avort spontan;
• Îndepărtarea DIU deplasate sau a corpilor străini;
• Canulare tubară în infertilitate prin ocluzie proximală;
• Rezecția produselor de concepție reținute;
• Inserarea DIU sau a metodelor anticoncepționale sub vizualizare directă.

Contraindicații

Contraindicații absolute:

• Infecție pelvică activă - risc de diseminare hematogenă sau limfatică;
• Herpes genital activ sau prodromal - instrumentarea poate exacerba diseminarea virală;
• Sarcina intrauterină viabilă - procedura poate perturba sarcina sau cauza vătămare fetală;
• Cancer cervical sau uterin confirmat (în anumite contexte).

Contraindicații relative:

• Stenoză cervicală severă care rezistă la dilatație;
• Sângerare uterină activă abundentă care obstruează vizualizarea;
• Anomalii anatomice uterine care împiedică distensie cavitară;
• Boli sistemice severe (insuficiență cardiacă sau pulmonară semnificativă) - risc de supraîncărcare cu lichide;
• Coagulopatie necontrolată.

Obezitatea nu este recunoscută ca o contraindicație; procedura este în general fezabilă și sigură la pacientele obeze, deși pot fi necesare instrumente cu lungime de lucru mai mare.

Riscuri și complicații

Complicații intraoperatorii

Riscurile intraoperatorii implică în principal trauma mecanică la nivelul uterului sau colului, absorbția mediilor de distensie și evenimentele embolice rare.

• Perforație uterină - cea mai frecventă complicație intraoperatorie, apărând în aproximativ 1–1,5% din cazuri (0,13% pentru procedurile diagnostice, 0,95% pentru cele operative). Rezultă din inserția instrumentelor, dilatația cervicală sau rezecția de țesut; recunoscută prin pierderea distensiei sau vizualizarea structurilor extrauterine. Gestionată conservator dacă pacienta este stabilă hemodinamic, deși leziunile electrochirurgicale pot necesita laparoscopie sau laparotomie;
• Hemoragie - până la 2,4% din procedurile operative, exacerbată în miomectomie (până la 9 din 465 cazuri). Laceratii cervicale în 1–11% din proceduri;
• Supraîncărcare cu lichide - absorbția excesivă a mediilor fără electroliți poate duce la hiponatremie, edem pulmonar sau simptome cerebrale dacă absorbția depășește 1–1,5 litri. Monitorizarea continuă a bilanțului ingesta-excreta este obligatorie;
• Embolie gazoasă sau aeriană - rară (incidență < 0,1%), dar potențial fatală, asociată tipic cu insuflația sau intruziunea venoasă; simptomele includ dispnee bruscă sau instabilitate hemodinamică;
• Reacții vasovagale - până la 2% din cazuri, mai ales în histeroscopia diagnostică ambulatorie.

Rata generală a complicațiilor majore intraoperatorii este sub 1% când procedura este efectuată de operatori experimentați.

Complicații postoperatorii

• Infecție - endometrită (0,85%), infecții urinare, rar boala inflamatorie pelvică sau abces tubo-ovarian. Antibioticele profilactice nu sunt recomandate de rutină;
• Sângerare postoperatorie - de regulă autolimitantă; uneori necesită uterotonice, vasopresină sau acid tranexamic;
• Aderențe intrauterine (sindromul Asherman) - complicație tardivă, mai ales după rezecția endometrială sau chiuretaj extensiv; incidența crește cu proceduri multiple. Prevenția include aplicarea de gel de acid hialuronic autoretiulat;
• Crampe dureroase ușoare, gestionate conservator cu AINS.

Rata generală a complicațiilor histeroscopiei operative: 1–3,8%.

Durerea severă

O problemă importantă de sănătate publică în Marea Britanie a fost ridicată de fosta parlamentară Lyn Brown (West Ham, Laburiști), care a vorbit în Camera Comunelor în numele Campaniei Împotriva Histeroscopiei Dureroase. Brown a citat numeroase cazuri de femei coercite să finalizeze histeroscopii ambulatorii extrem de dureroase fără anestezie, unele ținute de asistente pentru finalizarea procedurii. O petiție lansată în vara lui 2018 a solicitat Secretarului de Stat pentru Sănătate să garanteze că toate pacientele primesc informații complete despre riscuri și alegerea liberă a metodei de analgezie.

Eficacitate și dovezi clinice

Acuratețe diagnostică

Histeroscopia oferă vizualizarea directă a cavității uterine, stabilindu-se ca standard de aur pentru diagnosticul patologiilor intrauterine. Acuratețea sa diagnostică o depășește pe cea a metodelor indirecte, cum ar fi ecografia transvaginală (TVUS), în special pentru leziunile focale.

Condiție	Sensibilitate	Specificitate	Referință
Polipi endometriali	95,3%	95,4%	Statpearls 2024
Leiomioame submucoase	80,0%	92,4%	Statpearls 2024
Leziuni intracavitare focale	>90%	>90%	ACOG 2020
Cancer endometrial	~92,3%	~99,1%

Limitările diagnostice includ eșecul potențial de accesare a cavității în caz de stenoză cervicală (raportat în până la 10% din proceduri) și sensibilitatea mai redusă pentru procesele endometriale difuze (hiperplazie) fără biopsie asociată.

Rezultate terapeutice și impact asupra fertilității

Histeroscopia operatorie obține rate ridicate de succes în eliminarea completă a leziunilor:

• Polipectomia histeroscopică: ameliorarea simptomelor în 75–100% din cazuri; rate de concepție post-procedură de 23–65% la femeile infertile, până la 57,4% când polipii sunt localizați la joncțiunea utero-tubară;
• Miomectomia histeroscopică: rate de concepție de 40–43% în urmărirea orientată pe fertilitate;
• Adezioliza histeroscopică: rate de sarcină de 71,4% și nașteri vii de 58,2% la femeile care încearcă conceperea post-tratament.

Meta-analizele indică o rată relativă de sarcină clinică de 2,13 (IC 95%: 1,56–2,92) pentru patologii tratate, și rate de nașteri vii îmbunătățite moderat în ciclurile de reproducere asistată (RR 1,24, IC 95%: 1,09–1,43).

Tendințe moderne

Histeroscopia ambulatorie (office hysteroscopy)

Histeroscopia ambulatorie, efectuată în cabinet fără anestezie generală, utilizează histeroscoape miniaturizate cu diametre de 2,7–3,5 mm, frecvent prin acces vaginoscopic.

• Ratele de finalizare depășesc 94%, cu scoruri medii ale durerii pe scala vizuală analogă de aproximativ 3,55;
• Complicațiile rămân scăzute (aproximativ 0,6%), în principal reacții vasovagale minore sau sângerare;
• Satisfacția pacientelor depășește 90%, datorită recuperării imediate, evitării riscurilor sedării și reducerii costurilor față de sala de operație;
• Protocoalele „see-and-treat" (diagnostică și terapeutică în același timp) au crescut eficiența și au redus vizitele repetate.

Inovații tehnologice și inteligență artificială

Inovațiile recente includ:

• Histeroscoape miniaturizate high-definition (2–3 mm) pentru vizualizarea îmbunătățită cu disconfort minim;
• Morcelatori histeroscopici (MyoSure Lite - diametru 3 mm, tăiere mecanică simultană cu aspirație) pentru îndepărtarea polipilor și miomectomie în timp scurt;
• Platforme robotic-asistate cu filtrarea tremurului și mișcări la scară pentru precizie sporită în cazuri complexe;
• Inteligență artificială - modele AI multicentrice au atins recall 0,96, precizie 0,95 și mAP50 de 0,98 pentru detectarea polipilor; sisteme deep-learning pentru cancerul endometrial (acuratețe 90,29%, sensibilitate 91,66%); rețele neuronale convoluționale predictive pentru rata de sarcină naturală (AUC 0,982) după adezioliză.

Bibliografie și surse

• American College of Obstetricians and Gynecologists. „The Use of Hysteroscopy for the Diagnosis and Treatment of Intrauterine Pathology". Committee Opinion No. 800, 2020.
• Bradley LD, Widrich T. „Hysteroscopy". StatPearls Publishing, 2024.
• Bettocchi S și colab. „Hysteroscopy: where did we start, and where are we now?" Archives of Gynecology and Obstetrics, 2024. doi:10.1007/s00404-024-07677-x
• Di Spiezio Sardo A și colab. „Hysteroscopic myomectomy: a comprehensive review of surgical techniques". Human Reproduction Update. 14(2):101–19, 2008. doi:10.1093/humupd/dmm041
• Aydeniz B și colab. „Complications of hysteroscopy: a prospective multicenter study". J Am Assoc Gynecol Laparosc. 9(2):178–185, 2002.
• Munro MG și colab. „AAGL Practice Report: Practice Guidelines for the Management of Hysteroscopic Distending Media". J Minim Invasive Gynecol. 20(2):137–48, 2013.
• Diaz-Feijoo B și colab. „Artificial Intelligence and Hysteroscopy: A Multicentric Study on Polyp Detection". PMC, 2025.
• Echipa medicală MedLife. „Histeroscopie: în ce constă, când se recomandă". MedLife, 2025.
• Bettocchi S, Selvaggi L. „A vaginoscopic approach to reduce the pain of office hysteroscopy". J Am Assoc Gynecol Laparosc. 4(2):255–258, 1997. doi:10.1016/s1074-3804(05)80671-3
• Unfried G și colab. „Flexible versus rigid endoscopes for outpatient hysteroscopy". Human Reproduction. 16(1):168–171, 2001. doi:10.1093/humreprod/16.1.168
• Yu D și colab. „Asherman syndrome - one century later". Fertility and Sterility. 89(4):759–779, 2008. doi:10.1016/j.fertnstert.2008.02.096
• UK Parliament Hansard. „Hysteroscopy pain debate". December 2013.
• „Advances in Outpatient Hysteroscopy". IntechOpen, 2021.
• „The Act of Hysteroscopy in Detecting Endometrial Cancer". SGO-IASGO.

Vezi și

• Histerosalpingografie
• Laparoscopie
• Sindromul Asherman
• Polip endometrial
• Fibrom uterin
• Ablație endometrială
• Endometrioza
• Infertilitate
• Sângerare uterină anormală
• Ginecologie