Jan Guillou
| Jan Guillou | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Jan Oskar Sverre Lucien Henri Guillou |
| Născut | (82 de ani)[1] Södertälje, comitatul Stockholm, Suedia[2] |
| Căsătorit cu | Ann-Marie Skarp[*] (din ) |
| Copii | Ann-Linn Guillou[*] |
| Cetățenie | |
| Ocupație | scriitor jurnalist autobiograf[*] scenarist om de afaceri prezentator[*] |
| Limbi vorbite | suedeză[3][4] franceză engleză |
| Activitate | |
| Premii | premiul Lenin[*] ()[5] Årets författare[*] () Stora journalistpriset[*] () Aftonbladets TV-pris[*] () Swedish Crime Writers' Academy[*] () Årets bok-Månadens boks litterära pris[*] () Axel Liffner-stipendiet[*] () Prix France-Culture de littérature étrangère[*] ()[6] Bästa svenska kriminalroman[*] ()[7] |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Jan Oscar (pe numele său întreg Sverre Lucien Henri Guillou, n. , Södertälje, comitatul Stockholm, Suedia), este un jurnalist, romancier și dramaturg suedez, care s-a născut în 1944 la Södertälje, oraș aflat la sud de Stockholm.
Mama sa provenea dintr-o familie norvegiană prosperă, iar tatăl era fiul unui intendent la Ambasada franceză din Suedia. După studii de drept întrerupte, Guillou a intrat în domeniul jurnalisticii.
Prima victorie personală în acest domeniu a fost lansarea unui reportaj despre internatul Solbacka și scandalosul sistem de sancțiuni ce se practicau acolo în numele „educației camaraderești“.
La scurt timp după publicare reportajului, internatul a fost desființat. Dupa ce a dezvăluit activitatea unei organizații de spionaj ilegale (IB), Guillou a fost condamnat la zece luni de închisoare pentru „spionaj“ împreună cu doi colegi (1973-1974).
Opera sa
[modificare | modificare sursă]Ca romancier, Guillou a debutat în 1971 cu Om kriget kommer („Dacă vine războiul”). Romanul autobiografic Ondskan („Răul”), publicat în 1981, a avut un succes crescând. Cartea a fost citită de peste două milioane de suedezi, a fost adaptată pentru scenă și ecranizată în 2004, primind chiar o nominalizare pentru Premiul Oscar la categoria „cel mai bun film străin“.
Pe la mijlocul anilor '70, Guillou și-a început seria de romane polițiste al căror erou, contele C.G. Hamilton, alias agentul Coq Rouge, a ajuns să se bucure de o faimă internațională, între 1998 și 2000, Guillou a publicat o trilogie despre Cruciade: Vägen till Jerusalem („Drumul spre Ierusalim”), Tempelriddaren („Cavalerul Ordinului Templului”) și Riket vid vägens slut („Regatul la capăt de drum”).
Aceasta „saga istorică“ a continuat cu Arvet efter Arn („Moștenirea lăsată de Arn”) (2001), o parte independentă a trilogiei. În anul 2004 a apărut Tjuvarnas marknad („Piața hoților”), pe tema delincvenței economice din Suedia.
- ↑ „Jan Guillou”. Filmportal.de. Wikidata Q15706812. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Jan Guillou” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Jan Guillou”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ↑ „Jan Guillou | Leninpriset”. Accesat în .
- ↑ https://web.archive.org/web/20040908100800/http://www.radiofrance.fr/chaines/france-culture2/dossiers/prixfc2003/prix2002.php. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.deckarakademin.se/basta-svenska-kriminalroman/. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor)