Vestigialitate

Vestigialitatea este un concept corelat evoluției biologice și care se referă la acele organe, numite organe vestigiale, care și-au pierdut, total sau parțial, funcționalitatea.

În lucrarea sa, "Originea speciilor", Charles Darwin consideră organele vestigiale drept dovadă a teoriei evoluționiste.

Exemple evolutive la om

Structuri biologice ale organismului uman, considerate parțial sau complet vestigiale, sunt:

Apendicele vermiform este una dintre cele mai semnificative și bine cunoscute organe vestigiale. Încă de la începutul medicinei moderne, apendicele vermiform a fost considerat vestigial. Acesta este un tub cu o lungime de 9cm, atașat de intestinul gros prin cec, o pungă extensibilă. Lipsa apendicelui vermiform se poate observa în populația indiană.^[1]
Țesut limfoid asociat intestinului este țesut imunitar localizat la nivelul aparatului gastrointestinal inferior, acoperind structurile intestinelor inclusiv pe cea a apendicelui vermiform. Din cauza unei lipse a efectelor imunitare în organism urmând scoaterea apendicelui, a fost considerat că acesta nu are o funcție, astfel fiind vestigial.^[2]
Însă, începând cu anii 2000, a fost descoperit prin cercetări că indivizi fără apendice sunt mult mai predispuși la infecții intestinale, fiind de două ori mai probabili să contracte o Infecție cu Clostridium dificil după o infecție similară în trecut.^[3]^[4] Alte cercetări au propus idea că apendicele nu este vestigial, având funcții în relație cu flora intestinală. Astfel, după o înțelegere mai profundă despre cum organismul uman dezvoltă și utilizează bacterii beneficie, s-a putut stabili că apendicele vermiform nu este vestigial și că prezintă funcția imunitară de a acumula o densitate mare de bacterii intestinale beneficiare sistemului imunatar.^[5]^[6]^[7]
Chiar dacă apendicele vermiform are funcții fiziologice în cardul aparatului imunitar, majoritatea autorilor și lucrărilor consideră apendicele vermiform drept un organ vestigial, din cauza riscurilor inflamatorii care se pot observa în prezența apendicelui în corpul uman, provocând durere și complicații medicale care nu pot fi justificate prin funcțiile sale.^[1]

Alte exemple:

Osul coccis
Măselele de minte
Mușchiul occipitalis minor
Plica semilunară a ochiului
Mușchiul palmaris longus
Mușchiul levator claviculae
Mușchii auriculari
Mușchiul piramidal al abdomenului
Mușchiul plantar
Părul de pe corp
Splina
Timusul
amigdalele.

Surse bibliografice

1 2 Aniruddha Sarkar, Anubha Saha, Sanchita Roy, Santanu Pathak, Shyamash Mandal. „A Glimpse Towards the Vestigiality and Fate of Human Vermiform Appendix-A Histomorphometric Study”.
↑ Kumar, Vinay; Robbins, Stanley L.; Cotran, Ramzi S. (1989). Robbins' pathologic basis of disease (ed. 4th). Philadelphia: Saunders. pp. 902–3. ISBN 978-0-7216-2302-3.
↑ Kooij IA, Sahami S, Meijer SL, Buskens CJ, Te Velde AA (octombrie 2016). „The immunology of the vermiform appendix: a review of the literature”. Clinical and Experimental Immunology. 186 (1): 1–9. doi:10.1111/cei.12821. PMC 5011360 . PMID 27271818.
↑ Smith, H. F.; Fisher, R. E.; Everett, M. L.; Thomas, A. D.; Bollinger, R. R.; Parker, W. (2009). „Comparative anatomy and phylogenetic distribution of the mammalian cecal appendix”. Journal of Evolutionary Biology (în engleză). 22 (10): 1984–1999. doi:10.1111/j.1420-9101.2009.01809.x . PMID 19678866.
↑ Dunn, Rob (2 ianuarie 2012). „Your Appendix Could Save Your Life”. Scientific American. Arhivat din original la 11 noiembrie 2020. Accesat în 22 decembrie 2016.
↑ „Scientists may have found appendix's purpose”. NBC News. Associated Press. 5 octombrie 2007. Arhivat din original la 4 februarie 2020. Accesat în 24 august 2019.
↑ Bollinger RR, Barbas AS, Bush EL, Lin SS, Parker W (decembrie 2007). „Biofilms in the large bowel suggest an apparent function of the human vermiform appendix”. Journal of Theoretical Biology. 249 (4): 826–31. Bibcode:2007JThBi.249..826R. doi:10.1016/j.jtbi.2007.08.032. PMID 17936308.

Vezi și

Atavism

Legături externe

ro 10 organe de care nu mai avem nevoie
en Top 10 Useless Limbs (and Other Vestigial Organs)
en Creation In The Crossfire Arhivat în 7 februarie 2014, la Wayback Machine.
en The Free Dictionary

Acest articol despre biologie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.

[NCBI-1] 1 2 Aniruddha Sarkar, Anubha Saha, Sanchita Roy, Santanu Pathak, Shyamash Mandal. „A Glimpse Towards the Vestigiality and Fate of Human Vermiform Appendix-A Histomorphometric Study”.

[PBD4thEd-2] Kumar, Vinay; Robbins, Stanley L.; Cotran, Ramzi S. (1989). Robbins' pathologic basis of disease (ed. 4th). Philadelphia: Saunders. pp. 902–3. ISBN 978-0-7216-2302-3.

[3] Kooij IA, Sahami S, Meijer SL, Buskens CJ, Te Velde AA (octombrie 2016). „The immunology of the vermiform appendix: a review of the literature”. Clinical and Experimental Immunology. 186 (1): 1–9. doi:10.1111/cei.12821. PMC 5011360 . PMID 27271818.

[4] Smith, H. F.; Fisher, R. E.; Everett, M. L.; Thomas, A. D.; Bollinger, R. R.; Parker, W. (2009). „Comparative anatomy and phylogenetic distribution of the mammalian cecal appendix”. Journal of Evolutionary Biology (în engleză). 22 (10): 1984–1999. doi:10.1111/j.1420-9101.2009.01809.x . PMID 19678866.

[5] Dunn, Rob (2 ianuarie 2012). „Your Appendix Could Save Your Life”. Scientific American. Arhivat din original la 11 noiembrie 2020. Accesat în 22 decembrie 2016.

[health-6] „Scientists may have found appendix's purpose”. NBC News. Associated Press. 5 octombrie 2007. Arhivat din original la 4 februarie 2020. Accesat în 24 august 2019.

[JTBpaper-7] Bollinger RR, Barbas AS, Bush EL, Lin SS, Parker W (decembrie 2007). „Biofilms in the large bowel suggest an apparent function of the human vermiform appendix”. Journal of Theoretical Biology. 249 (4): 826–31. Bibcode:2007JThBi.249..826R. doi:10.1016/j.jtbi.2007.08.032. PMID 17936308.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]