cler

română

Etimologie

Din latină clerus.

Pronunție

• AFI: /kler/

Substantiv

Declinarea substantivului cler
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cler	cleruri
Articulat	clerul	clerurile
Genitiv-Dativ	clerului	clerurilor
Vocativ	clerule	clerurilor

1. totalitatea preoților unei biserici, ai unei eparhii, ai unei țări etc.; preoțime.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via dexonline