fecior

română

Variante

• ficior

Etimologie

Din latină *fetiolus, diminutiv al lui fetus, sau din făt + sufixul -ior. Confer istroromână fețor, aromână ficior și meglenoromână fițor.

Pronunție

• AFI: /feˈʧjor/

Substantiv

Declinarea substantivului fecior
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fecior	feciori
Articulat	feciorul	feciorii
Genitiv-Dativ	feciorului	feciorilor
Vocativ	feciorule	feciorilor

1. fiu; băiat (în raport cu părinții săi).
2. bărbat tânăr, neînsurat; flăcău.
3. servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu.

Sinonime

• 1: fiu
• 2: flăcău
• 3: valet

Antonime

• fecioară

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

desfeciori fecioară feciorandru feciorăriță feciorelnic fecioresc

feciorește feciori feciorică feciorie feciorire

Cuvinte compuse

• busuiocul-feciorilor
• fecior boieresc
• iarba-fecorilor

Cuvinte apropiate

• fiu

Expresii

• Fecior de lele = copil din flori

Traduceri

persoană de sex masculin luată în raport cu părinții săi

Vedeți traduceri pentru băiat și fiu.

Referințe

• dexonline