Adolf Eichmann
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Otto Adolf Eichmann (n. 19 martie 1906, Solingen, Imperiul German – d. 1 iunie 1962, închisoarea din Ramla, Israel) a fost un ofițer și înalt funcționar nazist german-austriac, cu gradul de Obersturmbannführer-SS. A organizat și condus Soluția finală - exterminarea a circa 6 milioane de evrei între anii 1940-1945. În Procesele de la Nürnberg a fost condamnat la moarte în contumacie ca mare criminal de război. Prins în 1960 de Mosadul israelian în Argentina a fost rejudecat la un tribunal din Ierusalim, condamnat la moarte prin spânzurare și executat la închisoarea din Ramla.
Date biografice
[modificare | modificare sursă]Eichmann s-a născut la Solingen în Germania la data de 19 martie 1906 ca primul dintre cinci copii ai unei familii germane calviniste - patru băieți și o fată. Tatăl, Adolf Karl Eichmann era contabil, iar mama, Maria, născută Scheffering, casnică. Tatăl s-a mutat în 1913 la Linz, în Austria pentru a lucra ca administrator comercial la Compania locală de tramvaie și electricitate. Restul familiei l-a urmat după un an. După moartea primei soții în 1916, tatăl lui Eichmann s-a însurat cu Maria Zwarzel,care era o luterană foarte evlavioasă, mamă a doi fii. În urma casatoriei, familia a devenit foarte activă în comunitatea religioasă evanghelică. Eichmann a crescut în această credință și a rămas membru oficial al bisericii evanghelice (luterane) până în anul 1937.
Eichmann s-a înscris în partidul nazist cu numărul 889895 și la 1 aprilie 1932 s-a înrolat în SS cu nr.45326, unde a ajuns la gradul de Obersturmbannführer-SS (echivalent cu gradul de locotenent-colonel).
După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1950, Eichmann a fost ajutat să fugă în Argentina, devenită țară de refugiu al criminalilor naziști, cu un pașaport fals pe numele de Ricardo Klement, emis de șeful delegației italiene a Crucii Roșii din Geneva, dr. Leo Biaggi de Blasis, pașaport care poartă viza consulară argentiniană.[17][18][19]
Soluția finală a problemei evreiești
[modificare | modificare sursă]Termenul „Soluția finală a problemei evreiești în Europa” (în germană : Die Endlösung der Judenfrage), care se referă la planul nazist de executare a genocidului sistematic împotriva evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost folosit pentru prima oară de Eichmann[20].
Toată industria genocidului Germaniei naziste era condusă și coordonată de Eichmann: ...Eichmann decidea cine va fi urcat imediat în trenurile spre Auschwitz și Treblinka și cine va fi deportat ulterior, iar agenții săi asigurau și coordonau transporturile. Diagramele care reflectau starea curentă a genocidului erau afișate în biroul său din strada Kurfürstenstraße în Berlin [21].
Capturarea
[modificare | modificare sursă]În 1960, Eichmann a fost capturat de un comando al Mosadului - cu participarea medicului anestezist de origine română dr. Iona Elian (Elias)[22]) și adus în Israel.
Procesul
[modificare | modificare sursă]A fost judecat la Ierusalim pentru crime de război și crime împotriva umanității. Procesul a început în ziua de 11 aprilie 1961, ora 9, în sala așezământului cultural „Beith Haam” din Ierusalim. Completul de judecată era format din judecătorii Benjamin Halevi și Itzhak Raveh. Avocatul ales de familie, dr Robert Servatius, a fost plătit de Statul Israel, deoarece Eichmann a afirmat că nu își poate finanța apărarea. Acuzarea publică a fost condusă de primul-procuror al Israelului, Gideon Hausner, care timp de o oră a citit rechizitoriul. În ciuda strădaniilor inculpatului de a-și atenua vinovăția, mărturiile sale au fost zdrobitoare, demonstrând rolul sinistru în săvârșirea atrocităților ce i-au fost atribuite ca și a crimelor de care era acuzat, împreună cu alte căpetenii naziste, parte judecate și condamnate în Procesele de la Nürnberg. Au fost audiați 37 de martori, cea mai mare parte foste victime ale inculpatului.[23] După ce a fost găsit vinovat, Eichmann a fost condamnat la moarte și executat prin spânzurare la data de 31 mai 1962. Cenușa sa a fost împrăștiată în apele internaționale ale Mării Mediterane, pentru a evita posibile viitoare pelerinaje.
Evenimentele de tipul procesului lui Eichmann sunt extrem de dificil de evaluat. Ele ridică o serie întreagă de probleme juridice și prezintă numeroase nuanțe, așa încât devine dificil să spunem dacă justiția a fost sau nu înfăptuită. Mergând în Israel ca reporter al revistei The New Yorker, Hannah Arendt a asistat la proces și a pregătit mai multe articole substanțiale (cele care s-au și transformat ulterior în cartea Eichmann la Ierusalim, până la urmă, extrem de controversată). [24]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „Adolf Eichmann” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ „Otto Adolf Eichmann” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ↑ „Adolf Otto Eichmann” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 „Catalogul Bibliotecii Naționale Germane” (în germană). Wikidata Q23833686. Accesat în .
- ↑ „Adolf Eichmann”. Oorlogsbronnen[*]. Wikidata Q110279963. Accesat în .
- ↑ https://www.dhm.de/lemo/biografie/adolf-eichmann. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ . pp. 160–178 https://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=mdp.39015065795596&view=1up&seq=178. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „Store norske leksikon” (în norvegiană bokmål). Store norske leksikon. ISSN 2464-1480. Wikidata Q746368.
- ↑ https://www.spiegel.de/politik/absolute-gerechtigkeit-a-fe5d2817-0002-0001-0000-000013517583. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://diepresse.com/home/zeitgeschichte/711960/Wie-Eichmann-vom-Oesterreicher-zum-Deutschen-wurde. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Bibliothèque nationale de France. „Adolf Eichmann” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Adolf Eichmann”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 „Adolf Eichmann”. TracesOfWar[*]. Wikidata Q98839586. Accesat în .
- ↑ Pașaportul fals eliberat lui Adolf Eichmann de Comitetul Internațional al Crucii Roșii - delegația din Genova pe numele Ricardo Klement, cu viza consulară argentiniană
- ↑ Nazi abuse of ICRC humanitarian service Arhivat în , la Wayback Machine. ICRC travel document. 31-05-2007
- ↑ en Nazi Eichmann's passport found in Argentina ABC News. 30 mai 2007
- ↑ en Mallmann, Klaus-Michael și Cüppers, Martin: Elimination of the Jewish National Home in Palestine: The Einsatzkommando of the Panzer Army Africa, 1942
- ↑ en Wiegrefe, Klaus: A Triumph of Justice - On the Trail of Holocaust Organizer Adolf Eichmann, Der Spiegel, 31 martie 2011, http://www.spiegel.de/international/germany/0,1518,754133,00.html
- ↑ en On Friday, committed suicide by Dr. Yona Elian, who took part in Operation "Mossad" in search of Nazi war criminal Adolf Eichmann, JewPI.com, 17Jun 2011, www.jewpi.com/eichmanns-doctor-committed-suicide-in-tel-aviv
- ↑ Ștefănescu, Paul (). Din dosarele marilor procese ale lumii. București: Vestala. p. 179-190.
- ↑ Stan, Marius (), „Ticăloșia fără margini a oamenilor simpli”, Radio Europa Liberă, accesat în
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- fr Littell, Jonathan: Les Bienveillantes, Gallimard, 2006.
- fr Gouri, Haïm: Présence du Judaïsme, La Cage de Verre („Cușca de sticlă” - jurnalul procesului Eichmann), Editions Albin Michel, 1964.
- fr Eichmann, Adolf: Eichmann par Eichmann, éd. Grasset, 1971 (text reconstruit de Pierre Joffroy și Karin Königseder)
- fr Anders, Gunther: Nous, fils d'Eichmann, édition Rivages poche, 1999
- fr Arendt, Hannah: Eichmann à Jérusalem. Rapport sur la banalité du mal, 1963 (tradus din engleză de Anne Guérin) reeditat Paris: Gallimard, 1991, ISBN| 2070326217.
- en Cesarani, David: Becoming Eichmann, Da Capo Press, 2006.
- en Cesarani, David: Adolf Eichmann, Taillandier, 2010.
- fr Hausner, Gideon: Justice à Jérusalem, (din engleză de Pierre Javet), ed. Flammarion, 1976.
- fr Hilberg, Raul: La Destruction des Juifs d'Europe, éd. Gallimard, (col. histoire), trei volume, 2006.
- fr de Villemarest, Pierre: Le Dossier Saragosse : Martin Bormann et Gestapo-Müller après 1945, Paris, Charles Lavauzelle, 2002, ISBN 2702505783.
- fr von Lang, Jochen: Eichmann : l'interrogatoire, Paris, Belfond, 1984, ISBN - 2714416462
- fr Onfray, Michel: Le Songe d'Eichmann, éd Gallilée.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- fr Biografa lui Adolf Eichmann - Arhivat în , la Wayback Machine.
- en Protocoalele procesului lui Adolf Eichmann în engleză, Arhivat în , la Wayback Machine. - fr și în franceză, Arhivat în , la Wayback Machine.
- en Interviu cu Gabriel Bach, procuror principal în procesul lui Adolf Eichmann -
- Documente secrete dezvăluie povestea fostului colonel nazist Adolf Eichmann și a procesului său, 3 aprilie 2011, Adevărul
- en BBC: Argentina uncovers Eichmann pass, , accesat la 11 mai 2012.
- de Despre pașaportul fals eliberat lui Adolf Eichmann de Comitetul Internațional al Crucii Roșii - delegația din Genova: , accesat la 11 mai 2012.
- Cum a fost capturat Adolf Eichmann Arhivat în , la Wayback Machine., Andreea Lupșor, Historia
- Adolf Eichmann, banalitatea răului Arhivat în , la Wayback Machine., 24 august 2011, Revista Magazin
- Premieră în Mossad: Desecretizarea arhivei în dosarul nazistului Eichmann, 5 martie 2012, Nicoleta Savin, Evenimentul zilei
