Sari la conținut

Claude Rich

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Claude Rich
Date personale
Nume la naștereClaude Robert Rich Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Strasbourg, Franța[5][4][6] Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani)[2][3][4][7] Modificați la Wikidata
Orgeval, Île-de-France, Franța[8][6] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière d'Orgeval[*][[cimetière d'Orgeval (cemetery located in Yvelines, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCatherine Rich[*][[Catherine Rich (actriță franceză)|​]] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiDelphine Rich
Natalie Rich-Fernandez[*][[Natalie Rich-Fernandez (fotografă franceză)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Religieromano-catolic[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
scenarist
actor de teatru
actor de film
actor de televiziune
dramaturg Modificați la Wikidata
Limbi vorbitefranceză[9][10] Modificați la Wikidata
Alma materConservatoire national supérieur d'art dramatique
Cours Simon[*]​
Premii
Comandor al Ordinului Național de Merit[*]​ (2009)
César pentru cel mai bun actor (1993) pentru Le Souper[*][[Le Souper |​]]
César d'honneur[*][[César d'honneur (awarded by the Académie des Arts et Techniques du Cinema, France)|​]] (2002)
prix du meilleur comédien du Syndicat de la critique[*][[prix du meilleur comédien du Syndicat de la critique |​]] (1971)
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]​
Legiunea de Onoare, cl. V[*]​ (2003)
Prix Henri-Langlois[*]​ Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Claude Rich (n. , Strasbourg, Franța – d. , Orgeval, Île-de-France, Franța) a fost un actor francez[11][12][13].

El a primit, printre altele, două premii César: cel pentru cel mai bun actor în 1993 pentru filmul Le Souper, iar ulterior a fost recompensat cu un César onorific în 2002.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Copilărie, școlarizare și începuturi

[modificare | modificare sursă]

Claude Rich a petrecut primii săi ani de viață la Strasbourg, până în 1935, când s-a mutat împreună cu mama sa și cei trei frați și surori la Paris, pe bulevardul Saint-Michel nr. 95[14], după moartea tatălui său, inginer de profesie, care a fost răpus de gripă[15][16] la vârsta de 40 de ani. Mama sa spera că va deveni preot, iar deși Claude nu a ales calea preoției, ea nu i-a purtat ranchiună. Fiind o femeie care visase la rândul ei să devină sculptoriță, ea l-a sprijinit mult în dorința sa de a deveni actor. Credința mamei sale și-a lăsat însă amprenta asupra lui, iar, fiind de origine alsaciană prin tată și bordeleză prin mamă, Claude se definea ca un „creștin-alsacian”[17][18].

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în jurul anilor 1943-1944, Claude Rich a locuit la internat în Neauphle-le-Vieux, la École du Gai Savoir a lui Michel Bouts, unde s-a născut pasiunea sa pentru teatru[16]. În timp ce fratele său era înrolat în Armata I a lui de Lattre, Claude Rich a asistat la Eliberarea Parisului[19].

Actorul în 1953, la absolvirea Conservatorului.

El a început să lucreze ca angajat bancar[17], urmând în paralel cursurile Dullin, cursurile Centrului de Artă Dramatică de pe rue Blanche și fiind admis la Conservatorul Național Superior de Artă Dramatică, promoția din 1953, pe care a finalizat-o cu premiul al doilea[20] (în acel an, nu s-a acordat niciun premiu întâi[16]). Acolo a legat prietenii strânse cu mai mulți colegi care aveau să devină actori celebri: Jean Rochefort, Jean-Paul Belmondo, Jean-Pierre Marielle, Bruno Cremer. Împreună, aceștia au format ceea ce a fost numit „banda Conservatorului”.

Carieră

[modificare | modificare sursă]

Claude Rich a debutat pe scena teatrului Renaissance și a jucat în filmul Marile manevre (Les Grandes Manœuvres) regizat de René Clair, ceea ce i-a lansat cariera cinematografică în 1955.

Claude Rich în timpul filmărilor pentru Arde Parisul? în 1965.

El a interpretat frecvent roluri secundare de tânăr seducător în anii 1960, remarcându-se în special alături de Lino Ventura în Les Tontons flingueurs (1963) al lui Georges Lautner sau de Louis de Funès în Oscar (1967). În 1968, Alain Resnais i-a oferit unul dintre cele mai importante roluri din cariera sa în filmul de science-fiction Je t'aime, je t'aime, unde a jucat un bărbat care călătorește în trecutul său după o tentativă de sinucidere. Regizorul l-a ales pentru timbrul său vocal, pe care îl aprecia în mod deosebit[21].

În deceniile 1970 și 1980, Claude Rich s-a întors la prima sa pasiune, teatrul, remarcându-se în special în piesa Hadrien VII, pentru care a fost recompensat cu Premiul Sindicatului Criticii. De asemenea, a avut un rol notabil la Comédie-Française, interpretând personajul principal din Lorenzaccio de Alfred de Musset, în regia lui Franco Zeffirelli (1976). Această revenire la teatru nu l-a împiedicat să apară și pe marele ecran în numeroase filme, printre care La Femme de Jean (1974), într-un rol atipic, Adieu poulet (1975), Le Crabe-Tambour (1977) și La Guerre des polices (1979).

În 1989, Claude Rich l-a interpretat pe Talleyrand în piesa Le Souper a lui Jean-Claude Brisville, alături de Claude Brasseur. Adaptarea cinematografică a acestei piese i-a permis să revină în forță pe marele ecran în 1992. Interpretarea sa remarcabilă i-a adus Premiul César pentru cel mai bun actor în 1993.

Claude Rich în timpul filmărilor unui film italian în 1970.

Pentru televiziune, Claude Rich a apărut rar: sub falsa aparență a unui diplomat american căsătorit cu Claude Jade, dar în secret un agent secret, în serialul Le grand secret (1989); în La Vérité en face (1993), a jucat alături de Danielle Darrieux rolul unui fost membru al Rezistenței, suspectat că a cedat sub tortură; rolul său de Léon Blum în Thérèse et Léon de Claude Goretta, alături de Dominique Labourier; fără a uita portretul unui psihiatru celebru, profesorul Silberstein, alături de Maruschka Detmers în Clarissa de Jacques Deray.

El colaborează la numeroase filme istorice, printre care Colonelul Chabert (Le Colonel Chabert, 1994), La Fille de d'Artagnan (1994), rol pentru care a fost nominalizat la César pentru cel mai bun actor în rol secundar, Le Bel Été 1914 (1996) și Căpitanul Conan (Capitaine Conan, 1996).

La Berlinala din 1996 a fost membru al juriului.

Nu evită nici producțiile destinate unui public mai larg, remarcându-se în comedii precum La Bûche (1999), care îi aduce o nouă nominalizare la César pentru cel mai bun actor în rol secundar, sau Astérix și Obélix: Misiune Cleopatra (2002), unde îl interpretează pe druidul Panoramix.

Actor cu un zâmbet șiret și o voce inconfundabilă[22], Claude Rich își intensifică aparițiile pe marele ecran în anii 2000, remarcându-se în filme precum Le Coût de la vie (2003), Là-haut, un roi au-dessus des nuages (2004), Le Mystère de la chambre jaune (2003), Le Cou de la girafe (2004), Président (2006) și Le crime est notre affaire (2008).

A fost recompensat cu un César onorific în 2002, pentru întreaga sa carieră.

Claude Rich pe scenă în 2009, la finalul unei reprezentații a piesei Le Diable rouge.

În acest deceniu, s-a remarcat și pe micul ecran prin interpretările sale ambițioase ale unor personaje istorice, precum Galileo Galilei în Galilée ou l'Amour de Dieu, alături de prietenul său de la Conservator, Jean-Pierre Marielle, și Voltaire în Voltaire et l'Affaire Calas (2007).

A fost nominalizat din nou în 2009 la César pentru cel mai bun actor în rol secundar, datorită interpretării sale din filmul Aide-toi, le ciel t'aidera al lui François Dupeyron.

În 2012 l-a interpretat pe tatăl personajului lui Jean-Pierre Bacri, un președinte de secție al Consiliului de Stat, un om prețios și egocentric, în comedia de moravuri Cherchez Hortense. Această interpretare i-a adus o nominalizare la César pentru cel mai bun actor în rol secundar în 2013.

Dar teatrului i-a dedicat cea mai mare parte a energiei și talentului său în ultimii ani, jucând în două piese de Antoine Rault, regizate de Christophe Lidon: Le Diable Rouge (2008-2009) și L'Intrus (2011-2012).

În 2015 a apărut pentru ultima dată pe marele ecran în filmul Lady Grey al lui Alain Choquart[23].

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

În 1957 a achiziționat o casă în Orgeval, în departamentul Yvelines. S-a căsătorit pe 26 iunie 1959, la Paris, cu actrița Catherine Renaudin (1932-2021). Cuplul a avut două fiice: Delphine, actriță, și Natalie Rich-Fernandez, pictoriță. De asemenea, au avut un fiu adoptiv, Rémy, înfiat după moartea tatălui său, actorul Bernard Noël[16].

Catolic, participa la slujba de duminică în fiecare săptămână, dar se considera un „creștin cam jalnic”[17] și declară: „Nu sunt un foarte bun creștin. Nu îmi studiez prea mult religia, dar cred în iubirea lui Dumnezeu. Așa cum uneori nu știm de ce iubim o persoană, eu îl iubesc pe Dumnezeu. Îl vizitez în fiecare duminică. Când mi se întâmplă să spun cuiva că am de gând să merg la slujbă duminica, iar interlocutorul meu își exprimă surprinderea, îi răspund că eu sunt cel surprins că el nu merge la biserică.”[24] A mărturisit că s-a rugat pentru a interpreta un rol într-o piesă în care să fie evocat Dumnezeu[17], dar nu a dorit să joace roluri militante: „Nu mă transformați într-un actor catolic. Vreau să rămân un actor care poate juca pe rând un ticălos sau un sfânt[17].”

În decembrie 2006 a semnat un manifest de „susținere totală” pentru papa Benedict al XVI-lea și pentru posibilitatea de a celebra liturghia tridentină, considerând „o binecuvântare diversitatea riturilor în Biserica Catolică”[25].

Deces

[modificare | modificare sursă]
Claude Rich în 2013.

Claude Rich a murit pe 20 iulie 2017, la vârsta de 88 de ani, din cauza unui cancer, în locuința sa din regiunea pariziană[12][23]. Funeraliile sale au avut loc pe 26 iulie 2017, în biserica Saint-Pierre-Saint-Paul din Orgeval, în Yvelines, unde a fost ulterior înmormântat. Ceremonia s-a desfășurat în prezența multor personalități din lumea cinematografiei și teatrului.

Omagii

[modificare | modificare sursă]

Numele său a fost atribuit unui spațiu cultural din comuna alsaciană Masevaux, inaugurat în prezența sa în 2004[26]. În noiembrie 2022, Orgeval a inaugurat, la rândul său, un spațiu cultural care îi poartă numele[27].

Allée Claude-et-Catherine-Rich din arondismentul 6 al Parisului îi aduce un omagiu lui și soției sale.

Filmografie selectivă

[modificare | modificare sursă]

Box-office

[modificare | modificare sursă]
Filme cu peste 2 milioane de spectatori (în ordine descrescătoare)[28]
Film An Realizator Spectatori
Astérix și Obélix: Misiune Cleopatra 2002 Alain Chabat 14559509
Oscar 1967 Édouard Molinaro 6122041
Marile manevre 1955 René Clair 5302076
Numele trandafirului 1986 Jean-Jacques Annaud 4958281
Arde Parisul? 1966 René Clément 4946274
Les Tontons flingueurs 1963 Georges Lautner 3342393
Nevăzut... necunoscut 1958 Yves Robert 2510837
Tot aurul din lume 1961 René Clair 2421939
Pe urmele caporalului 1962 Jean Renoir 2261671

Distincții

[modificare | modificare sursă]

Premii

[modificare | modificare sursă]
Claude Rich în 2013, la cea de-a 38-a ceremonie a premiilor César.

Nominalizări

[modificare | modificare sursă]
  • Molières 1987: Molière pentru cel mai bun actor în Faisons un rêve
  • Molières 1990: Molière pentru cel mai bun actor în Le Souper
  • Premiul César 1995: César pentru cel mai bun actor în rol secundar în La Fille de d'Artagnan
  • Premiul César 2000: César pentru cel mai bun actor în rol secundar în La Bûche
  • Molières 2003: Molière pentru cel mai bun actor în Les Braises
  • Molières 2006: Molière pentru cel mai bun actor în Le Caïman
  • Molières 2009: Molière pentru cel mai bun actor în Le Diable rouge
  • Premiul César 2009: César pentru cel mai bun actor în rol secundar în Aide-toi, le ciel t'aidera
  • Premiul César 2013: César pentru cel mai bun actor în rol secundar în Cherchez Hortense

Decorații

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Claude Rich” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. 1 2 „Claude Rich” (în engleză). Discogs. Wikidata Q504063. Accesat în .
  3. 1 2 „Claude Rich”. Filmportal.de. Wikidata Q15706812. Accesat în .
  4. 1 2 3 https://www.lemonde.fr/cinema/article/2017/07/21/le-comedien-claude-rich-est-mort_5163349_3476.html. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  6. 1 2 „Fichier des personnes décédées mirror”. Fichier des personnes décédées mirror[*]. Wikidata Q100324112. Accesat în .
  7. ↑ „Claude Rich”. GeneaStar[*]. Wikidata Q98769076.
  8. ↑ http://www.78actu.fr/orgevalle-comedien-claude-rich-est-mort-a-l-age-de-88-ans_51486/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ↑ Bibliothèque nationale de France. „Claude Rich” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  10. ↑ „Claude Rich”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  11. ↑ „Le comédien Claude Rich est mort à 88 ans”. Europe 1 (în franceză). . Accesat în .
  12. 1 2 Armelle Heliot (). „Claude Rich, le gentilhomme du théâtre et du cinéma, est mort”. Le Figaro (în franceză). Accesat în .
  13. ↑ „Yvelines : Orgeval pleure Claude Rich”. Le Parisien (în franceză). . Accesat în .
  14. ↑ „Le bel été 96 de Claude Rich”. La Vie (în franceză). .
  15. ↑ „Claude Rich. L'"acteur souriant"”. Libération (în franceză). . Accesat în .
  16. 1 2 3 4 Armelle Héliot (). „Claude Rich, l'éternité d'un gentilhomme”. Le Figaro (în franceză): 13.
  17. 1 2 3 4 5 CONRARD Sophie (). „Claude Rich : "Jouer les saints comme les salauds"”. La Croix (în franceză). ISSN 0242-6056. Accesat în .
  18. ↑ „Claude Rich, La Traversée du miroir”. Institut national de l'audiovisuel (în franceză). .
  19. ↑ „Les Parisiens racontent l'embrasement d'une ville”. Le Monde (în franceză). . Accesat în .
  20. ↑ fr Ciné-Ressources - Claude Rich  (accesat la 26/01/2025)
  21. ↑ François Thomas; Claire Vassé (). „Resnais le conciliant : propos recueillis le 6 mars 2002”. Positif (în franceză).
  22. ↑ „Claude Rich, acteur populaire multicarte, est mort”. Euronews (în franceză). . Accesat în .
  23. 1 2 „Le comédien Claude Rich est mort”. Le Monde (în franceză). . Accesat în .
  24. ↑ Valeurs actuelles, 21 ianuarie 2006.
  25. ↑ „Un manifeste en faveur de la messe tridentine”. Le Figaro (în franceză). . ISSN 0182-5852. Accesat în .
  26. ↑ fr Espace Claude Rich - Masevaux-Niederbruck  (accesat la 26/01/2025)
  27. ↑ „Le maire d'Orgeval dévoile ses grands projets pour 2023”. actu.fr (în franceză). . Accesat în .
  28. ↑ fr BOX OFFICE STORY - Box office Claude RICH  (accesat la 26/01/2025)
  29. ↑ „Décret du 11 juillet 2003 portant promotion et nomination”. Journal officiel de la République française (în franceză) (161). . Accesat în .
  30. ↑ „Décret du 13 novembre 2009 portant promotion et nomination”. Journal officiel de la République française (în franceză) (0265). . Accesat în .

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Foessel, Georges. Nouveau Dictionnaire de biographie alsacienne - Claude Rich (în franceză). 31. p. 3190. 
  • Marie Mitterrand et Jean-Baptiste Martin (). „Claude Rich, « J'aime tellement ça la vie »”. Empreintes (în franceză). 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Claude_Rich&oldid=17252869