Sari la conținut

Cuno Amiet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuno Amiet
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Solothurn, Cantonul Solothurn, Elveția[5][6] Modificați la Wikidata
Decedat (93 de ani)[1][2][7][4] Modificați la Wikidata
Oschwand⁠(d), Seeberg⁠(d), Berna, Elveția[6] Modificați la Wikidata
PărințiJosef Ignaz Amiet[*][[Josef Ignaz Amiet (Swiss historian and archivist (1827-1895))|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriRosa Amiet[*]​
Caesar Amiet[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnna Luder[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Elveția[8] Modificați la Wikidata
Religiecatolicism[9] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
sculptor
grafician[*]​
artist grafic[*]​
aquafortist[*]​
acuarelist[*]​
desenator[*]​
pastelist[*]​
gravor[*]​
grafician[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba elvețiană germană[*]​ Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură[10]  Modificați la Wikidata
StudiiAcademia de Arte Frumoase din München ,  Academia Julian  Modificați la Wikidata
PregătireHeinrich Jenny[*][[Heinrich Jenny (Swiss illustrator (1824-1891))|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăPont-Aven School[*][[Pont-Aven School (art movement)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere importanteQ17492760[*]​, Max Kaganovitch[*][[Max Kaganovitch (pictură de Cuno Amiet)|​]] ,  Portrait du peintre Ossip Lubitch[*][[Portrait du peintre Ossip Lubitch (pictură de Cuno Amiet)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiEhrendoktor der Universität Bern[*][[Ehrendoktor der Universität Bern |​]][6][11][12]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cuno Amiet (n. , Solothurn, Cantonul Solothurn, Elveția – d. , Oschwand⁠(d), Seeberg⁠(d), Berna, Elveția) a fost un pictor, ilustrator, grafician și sculptor elvețian, cu varii tente expresioniste, membru târziu al mișcării artistice Die Brücke.[13] Fiind primul pictor elvețian care a acordat prioritate culorii în compoziție, a fost un pionier al artei moderne în Elveția.[13]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Amiet s-a născut în Solothurn și a fost fiul cancelarului cantonului Solothurn, Josef Ignaz Amiet (1827–1895). A urmat cursurile Kantonsschule Solothurn, unde a absolvit cu certificat de maturitate în 1883. După studii sub îndrumarea pictorului Frank Buchser⁠(d), a urmat Academia de Arte Frumoase din München în 1886–88, unde s-a împrietenit cu Giovanni Giacometti⁠(d).[13] În 1888–92, Giacometti și Amiet și-au continuat studiile la Paris, unde Amiet a studiat la Académie Julian sub îndrumarea lui Adolphe-William Bouguereau, Tony Robert-Fleury și Gabriel Ferrier.[13]

Nemulțumit de arta academică, Amiet s-a alăturat școlii Pont-Aven în 1892, unde a învățat de la Émile Bernard⁠(d), Paul Sérusier, Roderic O'Conor⁠(d) și Armand Séguin. În Pont-Aven, a ajuns să prefere folosirea culorii pure picturii tonale. În 1893, lipsa de fonduri a lui Amiet l-a forțat să se întoarcă în Elveția, unde și-a înființat un studio în Hellsau⁠(d). O primă expoziție la Kunsthalle Basel⁠(d) în 1894 a fost în general prost primită.[13] În anii 1890, Amiet a continuat să colaboreze cu Giacometti și a avut un succes comercial modest, până când a fost însărcinat în 1898 să picteze un portret al lui Ferdinand Hodler⁠(d), a cărui operă va exercita mai târziu o mare influență asupra lui Amiet. [13] Averea sa s-a îmbunătățit foarte mult în anii 1900, când a început să participe la numeroase expoziții și competiții europene, câștigând o medalie de argint la Exposition Universelle pentru lucrarea sa Richesse du soir (1899). [13]

După căsătoria sa din 1898 cu Anna Luder von Hellsau (d. 1951), Amiet s-a mutat la Oschwand, unde casa sa a devenit un loc de întâlnire pentru artiști și scriitori precum Wilhelm Worringer⁠(d), Adolf Frey⁠(d), Hermann Hesse, Arthur Weese și Samuel Singer și unde a predat unor studenți precum Werner Miller⁠(d), Marta Worringer⁠(d), Hans Morgenthaler, Hanny Bay, Marc Gonthier, Albert Müller⁠(d), Josef Müller, Walter Sautter, Werner Neuhaus⁠(d) și Peter Thalmann.

La sfârșitul anilor 1920 și în anii 1930, Amiet a executat numeroase picturi murale. Un incendiu din 1931 la Münchner Glaspalast a distrus 50 dintre cele mai importante lucrări ale sale. Amiet a fost membru în Comisia Federală de Artă Elvețiană (1911–15 și 1931–32), membru al consiliului de administrație al Fundației Gottfried Keller (1934–48) și al Kunstmuseum Bern (1935–48). A primit un doctorat onorific de la Universitatea din Berna în 1919. A murit în 1961 la Oschwand .

Operă

[modificare | modificare sursă]

Amiet a creat peste 4.000 de picturi, dintre care mai mult de 1.000 sunt autoportrete.[14] Amploarea carierei sale de 70 de ani și predilecția lui Amiet pentru experimentare fac ca opera sa să pară disparată la început – o constantă fiind totuși, primatul culorii.[13] Numeroasele sale picturi de peisaj înfățișează multe scene de iarnă, grădini și recolte de fructe.[13] Ferdinand Hodler a rămas un punct de referință constant, deși intențiile artistice ale lui Amiet s-au îndepărtat din ce în ce mai mult de cele ale lui Hodler, pe care Amiet nu l-a putut egala în stăpânirea scării și formei monumentale. [13]

Deși Amiet a abordat teme ale expresionismului, lucrările sale păstrează un sentiment de armonie a culorilor bazat pe tradiția franceză. El a continuat să urmărească în principal intenții decorative la începutul secolului al XX-lea, dar lucrările sale din anii 1940 și 50 se concentrează pe concepte mai abstracte de spațiu și lumină, caracterizate prin puncte de culoare și o strălucire pastelată. [13]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. 1 2 „Cuno Amiet” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517.
  3. ↑ Emmanuel Bénézit; Edmond-Henri Zeiger-Viallet; Jacques Busse (). Cuno Amiet (în engleză). Benezit Dictionary of Artists[*]. ISBN 978-0-19-977378-7. OCLC 662407525. OL 33251159M. Wikidata Q24255573.
  4. 1 2 „Cuno Amiet” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  5. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  6. 1 2 3 „Amiet, Cuno”. SIKART[*]. Wikidata Q683543. Accesat în .
  7. ↑ „Cuno Amiet”. SIKART[*]. Wikidata Q683543.
  8. ↑ „Cuno Amiet” (în engleză). Museum of Modern Art online collection[*]. Wikidata Q73268604. Accesat în .
  9. ↑ diferiți autori (). „Cuno Amiet” (în germană). Berna: Lexiconul de istorie al Elveției. Wikidata Q642074. Accesat în .
  10. ↑ Berghaus, Günter (editor), International yearbook of futurism studies. Volume 5, 2015, Special issue, women artists and futurism, p. 27
  11. ↑ . p. 307 https://www.e-periodica.ch/digbib/view?pid=bwo-002:1938:28::285. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ↑ (PDF). p. 24 https://www.unibe.ch/unibe/portal/content/e796/e800/e10902/e310398/e362684/up_139_heft_ger.pdf. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Müller, Paul (). „Cuno Amiet” (PDF). SIKART dictionary and database. Swiss Institute for Art Research.
  14. ↑ Cuno Amiet: self-portrait, 1922, Arhivat în , la Wayback Machine.Museo Cantonale d'Arte, Lugano

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cuno_Amiet&oldid=17717784