Georges Duhamel
| Georges Duhamel | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Paris, Franța[5][6] |
| Decedat | (81 de ani)[1][7][2][3] Valmondois(d), Île-de-France, Franța[6] |
| Înmormântat | cimetière de Valmondois[*][8] cimetière de Valmondois[*] |
| Părinți | Pierre-Émile Duhamel[*] |
| Căsătorit cu | Blanche Albane[*] |
| Copii | Antoine Duhamel[*][9] Bernard Duhamel[*] Jean Duhamel[*] |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | scriitor poet romancier medic povestitor[*] dramaturg |
| Limbi vorbite | franceză[2][10] |
| Pseudonim | Denis Thévenin[11] |
| Studii | lycée Buffon[*] |
| Limbi | franceză |
| Patronaj | Alianța Franceză |
| Opere semnificative | Civilisation[*] Chronique des Pasquier[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Goncourt[12] Legiunea de Onoare, cl. II[*][13] Croix de guerre 1914–1918[13] Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*][12] Commander of the ordre de la Santé publique[*][13] grand prix des Meilleurs romans du demi-siècle[*][14] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Georges Duhamel (-n. , Paris, Franța – d. , Valmondois(d), Île-de-France, Franța) a fost un medic, scriitor și poet de fabule franceze.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Georges Duhamel se naște la 30 iunie 1884 la Paris (arond. XXXIII), al treilea copil într-o familie care trăiește cu greu din activitățile unui tată capricios și instabil. După o copilărie tulburată de desele schimbări de domiciliu ale familiei, Duhamel reușește totuși să obțină bacalaureatul în 1902; el decide să devină medic, fără să abandoneze preocupările literare.
Între 1906 și 1908, el creează în colaborare cu Charles Vildrac, care îi va deveni cumnat, "Abația de la Créteil", falanster de artiști reunind poeți, scriitori, muzicieni și pictori.
Biografie profesională
[modificare | modificare sursă]O dată cu declararea războiului, în 1914, Georges Duhamel se înrolează și practică meseria de chirurg timp de patru ani, deseori expus pericolului. Această experiență dureroasă îi va inspira două scrieri care îi aduc o notorietate imediată: Viața martirilor și Civilizație, ultima obținând Premiul Goncourt în 1918. Revenind în viața civilă, el se consacră în întregime literaturii și apărării unei civilizații cu față umană. În 1919, descoperă, în departamentul Seine-et-Oise, Valea râului Sausseron și comuna Valmondois, unde-și va petrece fiecare vară.
În 1935, Georges Duhamel este ales membru în fotoliul numărul 30 al Academiei Franceze. Între 1930 și 1940, călătorește în Franța și în străinătate, apărând prin conferințe excepționale limba și cultura franceze, precum și ideea unei civilizații bazate pe afecțiunea umană în contrast cu progresul tehnic. Articolele și conferințele sunt publicate sub diverse titluri.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Georges Duhamel, numit provizoriu "secretar permanent" al Academiei Franceze, își vede opera interzisă de către germani. El se va opune cu curaj presiunii ocupanților și fracțiunii mareșalului Pétain din interiorul Academiei Franceze, poziție pentru care generalul Charles de Gaulle îi va aduce mulțumiri publice mai târziu.
După război, în 1947, Duhamel este numit președinte al Alianței Franceze și reia călătoriile cu scop de promovare a culturii franceze, înființând peste tot numeroase școli ale Alianței. Începând cu 1960, sănătatea fiindu-i atinsă, el își reduce activitățile și moare la Valmondois pe 13 aprilie 1966.
Georges Duhamel este tatăl compozitorului Antoine Duhamel.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Georges Duhamel” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Andrew Bell. „Georges Duhamel” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Enciclopedia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ↑ „Georges Duhamel” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Дюамель Жорж (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Дюамель Жорж (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ↑ „Georges Duhamel” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Georges Duhamel” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Georges Duhamel”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ↑ „Georges Duhamel”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- 1 2 „Georges Duhamel” (în franceză). academie-francaise.fr[*]. Wikidata Q107214508.
- 1 2 3 „Georges Duhamel” (în franceză). academie-francaise.fr[*]. Wikidata Q107214508. Accesat în .
- ↑ Jérôme Fenoglio; Marie-Pierre Lannelongue, ed. (). „Georges Duhamel” (în franceză). Paris: Le Monde. ISSN 0395-2037. OCLC 1758539. Wikidata Q12461.
