Sari la conținut

Luigi Federico Menabrea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Luigi Federico Menabrea
Date personale
Nume la naștereLouis-Frédéric Ménabréa Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Chambéry, Auvergne-Ron-Alpi, Franța[5][6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[8][9][10] Modificați la Wikidata
Saint-Cassin, Savoie, Franța[6][7] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière de Saint-Julien-du-Sault[*][[cimetière de Saint-Julien-du-Sault (cemetery located in Yonne, in France)|​]]
chapelle des familles Frault et Ménabréa de Val-Dora[*][[chapelle des familles Frault et Ménabréa de Val-Dora (sepulchral chapel located in Yonne, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriLéon Ménabréa[*][[Léon Ménabréa (Historian (1804-1857))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Italiei (–)
Regatul Sardiniei[*]​ Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
politician
diplomat
profesor
informatician
inginer
ministru de externe
om de știință Modificați la Wikidata
Limbi vorbitefranceză
italiană Modificați la Wikidata
Ambasador al Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
ambassador of Italy to the United Kingdom[*][[ambassador of Italy to the United Kingdom |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [11]
ministro della marina del Regno d'Italia[*][[ministro della marina del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deFederico Pescetto[*]​
Succedat deGiacinto Provana di Collegno[*]​
În funcție
 – 
Precedat deGiovanni Ricci[*]​
Succedat deOrazio Di Negro[*]​
În funcție
 – 
Precedat deCamillo Benso Conte de Cavour
Succedat deCarlo Pellion di Persano[*]​
Prim-ministru al Regatului Italiei[*]​ Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deUrbano Rattazzi
Succedat deGiovanni Lanza
ministro degli affari esteri del Regno d'Italia[*][[ministro degli affari esteri del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat dePompeo Di Campello[*]​
Succedat deEmilio Visconti Venosta[*]​
ministro dei lavori pubblici del Regno d'Italia[*][[ministro dei lavori pubblici del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deAgostino Depretis
Succedat deStefano Jacini[*]​
senatore del Regno d'Italia Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [12]
LegislaturăVI legislatura del Regno di Sardegna[*][[VI legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
În funcție
 – [12]
LegislaturăV legislatura del Regno di Sardegna[*][[V legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
În funcție
 – [12]
LegislaturăIV legislatura del Regno di Sardegna[*][[IV legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
În funcție
 – [12]
LegislaturăIII legislatura del Regno di Sardegna[*][[III legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
În funcție
 – [12]
LegislaturăII legislatura del Regno di Sardegna[*][[II legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
În funcție
 – [12]
LegislaturăI legislatura del Regno di Sardegna[*][[I legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ ()
ufficiale dell'Ordine militare di Savoia[*][[ufficiale dell'Ordine militare di Savoia |​]] ()
commendatore dell'Ordine militare di Savoia[*][[commendatore dell'Ordine militare di Savoia |​]] ()
Grand Officer of the Military Order of Savoy[*][[Grand Officer of the Military Order of Savoy |​]] ()
Ordinul Militar al Savoiei în grad de mare cruce[*]​ ()
Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ ()
Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*]​ ()
grand cordon de l'ordre du Nichan Iftikhar[*][[grand cordon de l'ordre du Nichan Iftikhar |​]] ()
Großkreuz des königlich ungarischen Sankt Stephans-Ordens[*][[Großkreuz des königlich ungarischen Sankt Stephans-Ordens (1st class of the Order of Saint Stephen of Hungary)|​]]
...mai multe...
Partid politicDestra storica[*][[Destra storica (historical political faction in Italy)|​]]  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Torino ()[9][13]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Luigi Federico Menabrea (n. , Chambéry, Auvergne-Ron-Alpi, Franța – d. , Saint-Cassin, Savoie, Franța), numit mai târziu primul conte Menabrea și primul marchiz de Valdora, a fost un politician, general, diplomat și matematician italian, care a fost al șaptelea prim-ministru al Italiei (între 1867 și 1869).

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Menabrea s-a născut la Chambéry, pe atunci parte a Primului Imperiu Francez. A studiat la Universitatea din Torino, unde s-a calificat ca inginer și a devenit doctor în matematică. Ca ofițer de ingineri, el l-a înlocuit pe Cavour în 1831 la fortăreața Bard. A devenit apoi profesor de mecanică și construcții la academia militară și la universitatea din Torino.[14] Printre publicațiile sale notabile s-a aflat Notions sur la machine analytique de M. Charles Babbage (1842), care a descris multe aspecte ale arhitecturii și programării computerelor.

Regele Carol Albert l-a trimis în 1848 în misiuni diplomatice pentru a asigura aderarea Modenei și Parmei la Sardinia. A intrat în parlamentul piemontez și a fost atașat succesiv la Ministerele de Război și Afaceri Externe.[14]

Menabrea aparținea orientării politice de centru-dreapta, iar până la evenimentele din 1859 a crezut în posibilitatea unui compromis între Vatican și stat. A fost general-maior și comandant-șef al inginerilor în campania lombardă din 1859. El a supravegheat lucrările de asediu împotriva Peschiera, a fost prezent la Palestro și Solferino și a reparat fortificațiile unora dintre cetățile din nord. În 1860 a devenit locotenent-general și a condus asediul Gaetei. A fost numit senator și a primit titlul de conte.[14]

Intrat în cabinetul Ricasoli din 1861 ca ministru al marinei, a deținut apoi portofoliul lucrărilor publice până în 1864 în cabinetele care au urmat, ale lui Farini și Minghetti. După războiul din 1866, a fost ales ca diplomat plenipotențiar italian pentru negocierea Tratatului de la Praga și pentru transferul Veneției la Italia. În octombrie 1867, i-a succedat lui Rattazzi în funcția de premier și a fost chemat să facă față situației dificile create de invazia lui Garibaldi a Statelor Papale și de catastrofa de la Mentana.[14]

Menabrea l-a dezavuat pe Garibaldi și a inițiat o acțiune judiciară împotriva lui; dar în negocierile cu guvernul francez a protestat împotriva dreptului papei de a păstra puterea temporar și a insistat asupra dreptului italian de amestec în Roma. El aflase secretul despre negocierile directe dintre Victor Emmanuel și Napoleon al III-lea din iunie 1869 și a refuzat să accepte ideea unei alianțe franceze, dacă Italiei nu i se permitea să ocupe Statele Papale și, chiar, Roma însăși. În ajunul adunării Consiliului Ecumenic de la Roma, Menabrea a rezervat guvernului italian dreptul cu privire la orice măsuri îndreptate împotriva instituțiilor italiene.[14]

El a retras studenților seminariști în 1860 scutirea de serviciul militar de care se bucuraseră până atunci. Pe tot parcursul mandatului său a fost susținut de ministrul de finanțe, contele Cambray Digny, care a forțat prin parlament impozitul pe cereale propus de Quintino Sella, deși într-o formă modificată față de propunerea anterioară. După o serie de schimbări în cabinet, și multe crize, Menabrea a demisionat în decembrie 1869, după alegerea unei noi camere în care nu deținea majoritatea. A fost numit marchiz de Valdora în 1875. Succesorul său în conducerea guvernului, Giovanni Lanza, pentru a-l înlătura din poziția sa influentă de secretar personal al regelui, l-a trimis la Londra ca ambasador, unde a rămas până în 1882, când l-a înlocuit pe generalul Cialdini la Ambasada din Paris. Zece ani mai târziu, s-a retras din viața publică și a murit la Saint Capin pe 24 mai 1896.[14]

Publicații

[modificare | modificare sursă]
  • „Notions sur la machine analytique de M. Charles Babbage”, Bibliothèque universelle de Genève, nouvelle série 41 (1842) p. 352–76 (23 pagini). Disponibil prin Bibnum (fr) .
    • Traducerea sa de Ada Lovelace: „Sketch of the Analytical Engine Invented by Charles Babbage . . . with Notes by the Translator”, Scientific Memoirs, Selected from the Transactions of Foreign Academies of Science and Learned Societies 3 (1843): 666-731. Disponibil online la Fourmilab și la Universitatea York .
  • „Scrisoare către editorul publicației Cosmos”. Cosmos. Vol. 6 . 1855. p. 421–422.[15] Publicat online de revista Wired.[16]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Luigi Federico Menabrea”. MacTutor History of Mathematics archive. Wikidata Q547473. Accesat în .
  2. ↑ Bibliothèque nationale de France. „Luigi Federico Menabrea” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
  3. ↑ „Luigi Federigo Menabrea Di Valdora” (în italiană). www.accademiadellescienze.it[*]. Wikidata Q107212659. Accesat în .
  4. ↑ Bruno Delmas; Rémi Mathis (ed.). „Louis-Frédéric, Luigi Federico Menabrea”. La France savante[*]. Wikidata Q55740543. Accesat în .
  5. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  6. 1 2 „www.accademiadellescienze.it” (în italiană). www.accademiadellescienze.it[*]. Wikidata Q107212659. Accesat în .
  7. 1 2 „MacTutor History of Mathematics archive”. Wikidata Q547473.
  8. ↑ „Luigi Federico Menabrea” (în italiană). www.accademiadellescienze.it[*]. Wikidata Q107212659. Accesat în .
  9. 1 2 „Luigi Federico Menabrea”. MacTutor History of Mathematics archive. Wikidata Q547473.
  10. ↑ Charles Coulston Gillispie, ed. (). Dictionary of Scientific Biography (în engleză). Detroit: Charles Scribner's Sons. ISBN 978-0-684-31559-1. OCLC 187313311. OL 26821008M. Wikidata Q28970153.
  11. ↑ http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k9649419n/f92.item. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. 1 2 3 4 5 6 https://storia.camera.it/deputato/luigi-federico-menabrea-18090904
  13. ↑ . pp. viii–x https://books.google.cat/books?id=6X7xAAAAMAAJ. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  14. 1 2 3 4 5 6 Chisholm 1911.
  15. ↑ Dorie, Tony. „Annotated Bibliography: Charles Babbage and His Analytic Engine”. web.stanford.edu. Arhivat din original la . Accesat în .
  16. ↑ Sterling, Bruce (2017-05-14). "Luigi Federico Menabrea paying tribute to Ada Lovelace". Wired. ISSN 1059-1028.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Luigi Federico Menabrea
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Luigi_Federico_Menabrea&oldid=16221409