Vlad Mușatescu
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Vlad Mușatescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Pitești, România |
| Decedat | (76 de ani)[1][2] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitor |
| Limbi vorbite | română |
Modifică date / text  | |
Vlad Alexandru Mușatescu (n. , Pitești, România – d. , București, România) a fost un scriitor și umorist român. A fost secretarul editurii ABC (1941-1945), redactor la ziarul Înainte (1945-1948), redactor la Editura Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacăra, Gazeta literară și Cinema.
Debutează în volum în anul 1954.[3] A scris numeroase cărți pentru copii și adulți, în special parodii polițiste, și a tradus din Kipling, J. London, Cronin, Dylan Thomas, Caldwell.
Cărțile sale sunt adesea scrise la persoana întâi, iar faptele, locurile și celelalte personaje sunt inspirate sau luate direct din viața scriitorului.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Primii ani și studiile
[modificare | modificare sursă]Vlad Mușatescu s-a născut la Pitești, ca fiu al lui Eftimie Mușatescu, de profesie contabil, și al Olgăi. În anul 1928 s-a născut sora sa, Floreia. A urmat cele patru clase primare în orașul natal, absolvindu-le în 1932. În același an, a fost admis la Liceul Militar „D.A. Sturdza” din Craiova.
În 1936, în urma unei tentative juvenile de a fugi în Abisinia alături de un coleg (oprită însă la București), a fost mutat disciplinar la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău. Un an mai târziu, în 1937, părinții săi au divorțat. În această perioadă s-a mutat la București, devenind elev în clasa a VI-a la Liceul Israelit „Cultura - Max Aziel”. Deoarece instituția a fost desființată, iar studiile nu i-au fost recunoscute, Mușatescu a repetat clasa a VI-a în anul 1938, la Liceul Comercial „Gh. Chițu” din Craiova[4].
Activitatea profesională și debutul literar
[modificare | modificare sursă]Între 1940 și 1942 a lucrat ca corector la diverse publicații efemere din București, printre care Curentul literar magazin. Debutul său ca prozator a avut loc la 19 septembrie 1942 în paginile revistei Universul literar, cu nuvela Maruca Schiavoni.
În 1943 a fost angajat ca secretar al editurii ABC din Craiova, instituție care i-a publicat primele volume destinate copiilor: Bobby Felix Făt-Frumos, Magdalena și Târțoi și Pogonici Ariciul. În august 1943 s-a căsătorit în Basarabia cu Paraschiva Zabunov (cunoscută ulterior în scrierile sale sub numele de Penke), o tânără de origine bulgară. Cuplul s-a repatriat în aprilie 1945, stabilindu-se temporar la Craiova, unde Mușatescu a publicat primul său roman, La Sud de Lacul Nairobi (1945), și a colaborat cu ziarele locale Înainte și Situația. Cununia civilă a celor doi a fost oficializată abia în anul 1949, la București.
Cariera în tehnoredactare și viața la Tâncăbești
[modificare | modificare sursă]Între 1946 și 1948, Vlad Mușatescu a condus editura bucureșteană Europolis[4], finanțată de Partidul Comunist Român. După desființarea acesteia, a devenit șeful serviciului de tehnoredactare la Editura de Stat (devenită ulterior ESPLA – Editura de Stat pentru Literatură și Artă). La 14 iunie 1948 a fost primit ca membru în Uniunea Scriitorilor din România.
A fost o figură cunoscută în mediul boem bucureștean și din cauza fizicului său robust, depășind în această perioadă greutatea de 100 de kilograme (atingând ulterior un maxim de 142 kg). Eroul său, Al. Conan Doi, masiv și bonom este un Gargantua valah[5].
La 1 mai 1953 a participat la lansarea primului număr al revistei Flacăra, unde a activat ca tehnoredactor până în 1958, an în care s-a transferat la Gazeta literară. În 1959 a achiziționat un teren în localitatea Tâncăbești (județul Ilfov), unde a dezvoltat o gospodărie profilată pe activități agricole și literare, loc în care a redactat majoritatea operelor sale de maturitate. Ulterior, a lucrat ca redactor artistic la revista Cinema (1965–1968) și tehnoredactor la cotidianul Scînteia (1966–1968). S-a pensionat medical în 1968, fiind diagnosticat cu adenom hipofizar, obezitate și hipertensiune arterială.
Perioada de maturitate literară și sistematizarea
[modificare | modificare sursă]Deși cunoscut ca prozator umoristic, în mai 1973 a publicat în revista Argeș singurul său ciclu de poezii suprarealiste. În același an a decedat mătușa sa, Ralița, care, alături de soția sa Penke și de alter ego-ul autorului, a format trio-ul auto-ironic care a animat proza sa de factură memorialistică și parodică.
Începând cu mijlocul anilor '70, Mușatescu a cunoscut un succes public semnificativ prin romanele polițiste umoristice lansate inițial la editurile Dacia și Albatros: De-a v-ați ascunselea (1974), De-a puia gaia (1975), De-a baba oarba (1976) și De-a bâza (1977). În 1978, Marin Preda, în calitate de director al editurii Cartea Românească, a reunit aceste patru romane în două volume sub titlul generic Extravagantul Conan Doi.
În anul 1981 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru primul volum al romanului Contratimp. În același an, locuința sa din Calea Moșilor a fost demolată în cadrul planurilor de urbanizare ale regimului, familia primind un apartament în cartierul Colentina. Trei ani mai târziu, în decembrie 1984, ferma sa de la Tâncăbești a fost rasă de pe fața pământului în urma procesului de sistematizare rurală. Ca urmare, scriitorul s-a mutat în comuna Găgeni din județul Prahova.
În anii '80 a colaborat intens cu editura Ion Creangă, unde a publicat romane de succes pentru copii și tineret, printre care ciclul dedicat „ostrogoților” (Unchiul Andi Detectivul și nepoții săi). De asemenea, a reprezentat România la evenimente culturale din blocul estic, precum Simpozionul traducătorilor de la Varna (1977, 1980, 1982) și Festivalul Umorului de la Gabrovo (1983).
Ultimii ani și activitatea post-1989
[modificare | modificare sursă]După Revoluția din 1989, a continuat să publice proză umoristică și literatură pentru copii. În anul 1992, sub pseudonimul comercial James Windley Chance, a publicat la o editură din Ploiești romanele de satiră Zece fufe mititele și Războiul Chiloților.
S-a integrat în viața culturală din Prahova, colaborând constant cu publicația Jurnalul de Prahova, care i-a serializat fragmente din volumul 5 al Memoriilor aproximative și care i-a acordat titlul de „director de onoare” în 1997. Fragmente din memoriile sale au fost publicate și în Gazeta de Sud din Craiova.
Vlad Mușatescu a decedat la 4 martie 1999, la vârsta de 76 de ani.
Opera
[modificare | modificare sursă]Literatură pentru copii și tineret
[modificare | modificare sursă]- Bobby Felix Făt-Frumos (1943)
- Magdalena și Târțoi (1943)
- Pogonici Ariciul (1943)
- Unchiul Andi Detectivul și nepoții săi (1982)
- Cei trei veseli năpârstoci (1985)
- Expediția Nisetrul 2 (1987)
- Unchiul Andi detectivul și nepoții săi, ostrogoții (1991, ediție definitivă)
- Patru ostrogoți, unu' mare și trei mici! (1992)
Romane umoristice și parodii polițiste (Ciclul „Extravagantul Conan Doi”)
[modificare | modificare sursă]- La Sud de Lacul Nairobi (1945; reeditat și refăcut în 1997)
- De-a v-ați ascunselea (1974)
- De-a puia gaia (1975)
- De-a baba oarba (1976)
- De-a bâza (1977)
- Contratimp (Vol. I - 1981, Vol. II - 1983)
Proză memorialistică (Ciclul „Aventuri aproximative”)
[modificare | modificare sursă]- Aventuri aproximative, Vol. I (1984)
- Aventuri aproximative, Vol. II (1986)
- Aventuri aproximative, Vol. III (1987)
- Oameni de bună credință (1989, titlu modificat de cenzura comunistă pentru Vol. IV)
Literatură de consum (sub pseudonimul James Windley Chance)
[modificare | modificare sursă]- Zece fufe mititele. Războiul Chiloților (1992)
Premii și distincții
[modificare | modificare sursă]- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1981) pentru romanul Contratimp.
- Titlul de Director de onoare al publicației Jurnalul de Prahova (1997).
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Vlad Mușatescu” (în engleză). Internet Speculative Fiction Database. Wikidata Q2629164. Accesat în .
- ↑ https://www.agerpres.ro/documentare/2022/05/04/o-personalitate-pe-zi-prozatorul-vlad-musatescu--911368. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Chirulescu, Marian (). Viața literară ploieșteană (scriitori, presă, instituții, activități). Karpat5. p. 109.
- 1 2 Jean Dumitraşcu. „Vlad Muşatescu, centenar. Un mare scriitor piteştean uitat”. Jurnalul de Argeş. Accesat în .
- ↑ Micu, Dumitru (). Scurtă istorie a literaturii române. III. Bucureşti: Iriana. p. 306.
