W. (film)

W.
Rating
Titlu originar	W.
Gen	film biografic comedie-dramă film dramatic film de crimă
Regizor	Oliver Stone
Scenarist	Stanley Weiser[*][[Stanley Weiser (scenarist american)|​]]
Producător	Moritz Borman[*][[Moritz Borman (producător de film american)|​]]
Studio	Starz Entertainment
Distribuitor	Starz Entertainment Netflix
Director de imagine	Phedon Papamichael[*][[Phedon Papamichael (Greek cinematographer and film director)|​]]
Montaj	Julie Monroe[*][[Julie Monroe (American film editor)|​]]
Muzica	Paul Cantelon[*][[Paul Cantelon (muzician american)|​]]
Distribuție	Josh Brolin (George W. Bush, George W. Bush) Elizabeth Banks (Laura Bush, Laura Bush) James Cromwell (George H. W. Bush, George H. W. Bush) Richard Dreyfuss (Dick Cheney, Dick Cheney) Jeffrey Wright (Colin Powell, U.S. Secretary of State Gen. Colin Powell) Scott Glenn[*]​ (Donald Rumsfeld, U.S. Secretary of Defense Donald Rumsfeld) Toby Jones (Karl Rove[*]​, Deputy White House Chief of Staff Karl Rove) Thandiwe Newton[*]​ (Condoleezza Rice, U.S. National Security Advisor Condoleezza Rice) Stacy Keach (Billy Graham, Earle Hudd) Ellen Burstyn (Barbara Bush, Barbara Bush) ...încă 26
Premiera	2008
Durata	129 min.
Țara	Statele Unite ale Americii
Locul acțiunii	Washington, D.C. Texas
Limba originală	engleză
Premii	Sundance Honorable Mention Short Filmmaking[*][[Sundance Honorable Mention Short Filmmaking (Sundance Film Festival award)|​]] (2008)
Buget	25.100.000 $
Încasări	29.500.000 $
Website oficial	http://www.wthefilm.com/
Prezență online
site oficial Internet Movie Database Rotten Tomatoes AlloCiné Allmovie Metacritic MovieMeter Elonet Scope Česko-Slovenská filmová databáze Kinopoisk The Movie Database elFilm PORT.hu

W. este un film american biografic din 2008, bazat pe viața lui George W. Bush. Regizat de Oliver Stone și scris de Stanley Weiser^⁠(d), pelicula îl are în rolul principal pe Josh Brolin în interpretarea lui Bush. Distribuția secundară îi include pe Elizabeth Banks, James Cromwell, Ellen Burstyn, Thandiwe Newton, Jeffrey Wright, Scott Glenn^⁠(d) și Richard Dreyfuss. Filmările au început la 12 mai 2008, în Louisiana, iar filmul a fost lansat la 17 octombrie 2008 de către Lionsgate.

Rezumat

În 1966, George W. Bush îndură un ritual de inițiere din partea celorlalți studenți de la Universitatea Yale, ca membru aspirant al fraternității Delta Kappa Epsilon. În timpul ritualului, Bush reușește să își amintească numele și poreclele multora dintre membrii fraternității și afirmă că moștenirea politică a familiei sale este un subiect care nu îl interesează. După ce Bush este închis în New Jersey pentru tulburarea ordinii publice în urma unui meci de fotbal american, tatăl său, George H. W. Bush, îi declară că îl va ajuta, dar pentru ultima oară. După absolvirea Yale, Bush acceptă un loc de muncă pe un câmp petrolier înapoi în Texas, însă demisionează după câteva săptămâni.

În 1971, „Junior” își dezvăluie adevăratele aspirații într-o discuție tată-fiu: să activeze în baseballul profesionist. Bush este admis la Harvard Business School cu ajutorul tatălui său. După o noapte de consum excesiv de alcool, Bush își izbește mașina de proprietatea familiei și își provoacă tatăl la o bătaie cu pumnii. Fratele său mai mic, Jeb, oprește altercația.

În 1977, Bush anunță că va candida pentru Congres, reprezentând al 19-lea district din Texas. La un grătar, o întâlnire pe care o are îi aduce în cale viitoarea sa soție, Laura Lane Welch. În timpul unei dezbateri, Bush este criticat de contracandidatul său democrat, Kent Hance^⁠(d), care susține că Bush nu este un adevărat texan și că a cheltuit fondurile de campanie pentru a da o petrecere udată cu alcool destinată unor studenți minori de la Universitatea Tehnologică din Texas. Bush se descurcă slab în dezbatere și pierde alegerile, însă obține totuși cel mai mare număr de voturi înregistrat vreodată de un candidat republican în al 19-lea district din Texas din istoria statului.

În 1986, Bush devine un creștin evanghelic devotat, renunță la alcool și își reface relația cu tatăl său. Vârstnicul Bush îl invită să acorde asistență în ceea ce va deveni campania sa prezidențială din 1988, deși Bush însuși bănuiește că i s-a cerut acest lucru doar pentru că Jeb era ocupat. Consultantul politic al lui Bush, Karl Rove^⁠(d), îi spune că are potențialul de a se face remarcat, dar că până atunci nu a realizat nimic în viață. Bush devine director executiv în conducerea clubului de baseball Texas Rangers, în timp ce tatăl său supervizează victoria din Războiul din Golf. Deși forțele aliate eliberează Kuweitul în 100 de ore de la ofensiva terestră, vârstnicul Bush decide să nu invadeze Irakul pentru a-l înlătura de la putere pe Saddam Hussein. După ce tatăl său pierde alegerile prezidențiale din 1992 în fața lui Bill Clinton, Bush pune această înfrângere pe seama deciziei de a nu-l detrona pe Saddam.

În 1994, Bush candidează pentru funcția de guvernator al statului Texas. În ciuda obiecțiilor părinților săi cu privire la intrarea sa în cursă, obține o victorie în alegeri și devine al 46-lea guvernator al Texasului la 17 ianuarie 1995. În 2000, își lansează o candidatură de succes pentru a deveni președinte. În urma atacurilor din 11 septembrie 2001, Bush etichetează Iranul, Irakul și Coreea de Nord drept „axa răului”. În 2002, Bush caută dovezi că Saddam crea arme nucleare și pregătește armata. Întregul personal al Casei Albe îl susține, cu excepția secretarului de stat Colin Powell, care afirmă că invadarea Irakului va destabiliza țara. Powell este în general contrazis de vicepreședintele Dick Cheney și de secretarul apărării Donald Rumsfeld, care insistă că războiul va asigura statutul Statelor Unite de singură superputere globală, răspândind în același timp democrația în Orientul Mijlociu.

În martie 2003, SUA invadează Irakul. Războiul pare a fi un succes, iar Bush susține în curând discursul „Misiune îndeplinită” pe un portavion. La scurt timp după aceea, începe insurgența irakiană, iar când devine clar că nu există arme de distrugere în masă în Irak, Bush află că responsabilitatea pentru găsirea acestora fusese retrogradată mult pe scara ierarhică a lanțului de comandă. Bush descoperă că Saddam a mizat pe regimul și viața sa pornind de la ipoteza că Bush blufează. În cadrul unei conferințe de presă la Casa Albă, lui Bush i se cere să indice ce greșeli a comis ca președinte, o întrebare care îl lasă descumpănit și fără replică. În acea noapte, Bush are un coșmar în care tatăl său îl acuză că a distrus moștenirea familiei, despre care vârstnicul Bush susține că îi era destinată lui Jeb. Bush visează că joacă pe poziția de center field la un meci de baseball. Bush încearcă să prindă o minge înaltă expediată în aer, dar aceasta dispare.

Distribuție

Josh Brolin

George W. Bush

• Josh Brolin în rolul lui George W. Bush. Ideea inițială a lui Stone pentru rolul principal a fost să i-l propună lui Harrison Ford, despre care a spus că avea „o fizionomie destul de asemănătoare cu a lui George Bush”. Ulterior, Stone l-a distribuit pe Christian Bale, care a petrecut luni întregi documentându-se pentru acest rol, însă a renunțat după ce nu a fost mulțumit de testele cu machiaj protetic. Stone a remarcat: „Christian este un actor extrem de metodic și pentru el machiajul trebuie să funcționeze perfect.” (Bale avea să îl interpreteze ulterior pe Dick Cheney în filmul cu o tematică similară Vice din 2018, obținând o nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor.) Brolin, distribuit în „ultimul moment”, a petrecut luni întregi perfecționând stilul vocal distinctiv al lui Bush, sunând la hoteluri din Texas și stând de vorbă cu angajații de la recepție pentru a le asculta accentele. De asemenea, actorul a urmărit înregistrări video cu mersul lui Bush. Brolin a declarat: „Modul în care merge se schimbă de-a lungul anilor: cum mergea la 30 de ani, cum merge în țările străine, înainte de 11 septembrie și după aceea. Oamenii își exprimă emoțiile prin propriul corp. Nu pot mima asta. Mai ales el.”
• Elizabeth Banks în rolul Laurei Bush, soția lui Bush și fostă prim-doamnă a Statelor Unite. Banks a declarat că nu va face o imitație a primei-doamne: „Vreau doar să îi onorez vocea, calmul și coafura”.
• James Cromwell în rolul lui George H. W. Bush, tatăl lui Bush și al 41-lea președinte al Statelor Unite.
• Ellen Burstyn în rolul lui Barbara Bush, mama lui Bush și prim-doamnă a Statelor Unite în timpul mandatului prezidențial al lui Bush senior.
• Richard Dreyfuss în rolul lui Dick Cheney, vicepreședintele lui Bush. Stone a fost interesat de Robert Duvall pentru rolul lui Cheney, însă Duvall l-a refuzat.
• Jeffrey Wright în rolul generalului Colin Powell, secretarul de stat al Statelor Unite.
• Scott Glenn^⁠(d) în rolul lui Donald Rumsfeld, secretarul apărării al Statelor Unite.
• Thandiwe Newton (menționată pe generic ca Thandie Newton) în rolul consilierei pentru securitate națională a Statelor Unite, Condoleezza Rice.
• Toby Jones în rolul adjunctului șefului de cabinet al Casei Albe, Karl Rove^⁠(d).
• Bruce McGill în rolul directorului Agenției Centrale de Informații, George Tenet^⁠(d).
• Ioan Gruffudd în rolul prim-ministrului britanic Tony Blair. O mare parte din scena prevăzută pentru Gruffudd a fost tăiată la montaj. Scena îl înfățișa pe Blair dezvăluindu-și intențiile de a se converti la catolicism și dorința de a oferi Națiunilor Unite, precum și aliaților britanici și americani, mai mult timp și o implicare mai mare înaintea invaziei Irakului.
• Noah Wyle în rolul lui Donald Evans^⁠(d), secretarul comerțului al Statelor Unite.
• Rob Corddry în rolul secretarului de presă al Casei Albe, Ari Fleischer.
• Dennis Boutsikaris^⁠(d) în rolul adjunctului secretarului apărării al Statelor Unite, Paul Wolfowitz.
• Randall Newsome în rolul lui Paul Bremer, conducătorul Autorității Provizorii a Coaliției.
• Jason Ritter în rolul lui Jeb Bush.
• Michael Gaston^⁠(d) în rolul generalului Tommy Franks^⁠(d).
• Tom Kemp în rolul lui David Kay.
• Paul Rae^⁠(d) în rolul congresmanului Kent Hance^⁠(d).
• Stacy Keach în rolul lui Earle Hudd, pastorul și consilierul spiritual al lui Bush. Personajul Hudd este alcătuit din mai multe figuri religioase care au avut o influență majoră în viața lui Bush, printre care Billy Graham, James Robison, C. Lane Boyd, Kirbyjon Caldwell, Mark Craig, Tony Evans, T. D. Jakes^⁠(d) și Dr. Ed Young^⁠(d).
• Jesse Bradford^⁠(d) în rolul lui Thatcher, colegul de facultate al lui Bush.
• Marley Shelton în rolul lui Fran, una dintre prietenele lui Bush.
• Anne Pressly în rolul prezentatoarei de știri.
• Sayed Badreya în rolul lui Saddam Hussein, președintele Irakului.
• William Chan în rolul medicului de la spital.
• Teresa Cheung în rolul Miss China.
• Colin Hanks în rolul lui David Frum^⁠(d).
• Bryan Massey în rolul lui Skeeter.
• Brent Sexton^⁠(d) în rolul lui Joe O'Neill.
• Charles Fathy pentru vocea lui Jacques Chirac.

Producție

„Vreau un portret corect și veridic al omului. Cum a trecut Bush de la stadiul de pierde-vară alcoolic la cel mai puternic om din lume? Pe de o parte, este un teritoriu care amintește de Frank Capra, însă voi aborda și demonii din viața sa privată, conflictele cu tatăl său și convertirea sa la creștinism, ceea ce explică în mare măsură perspectiva de la care pornește. Aceasta include convingerea sa că Dumnezeu l-a ales personal să fie președintele Statelor Unite și ascensiunea sa politică marcată de uimitorul atac preventiv asupra Irakului. Va rezerva surprize atât susținătorilor, cât și detractorilor lui Bush.”

—Oliver Stone

W. a reprezentat cel de-al treilea film din trilogia realizată de Oliver Stone despre președinția americană, a cărei acțiune se întinde din anii 1960 până în prezent; seria a debutat cu JFK și a continuat cu Nixon. Inițial, regizorul fusese asociat cu proiectul Pinkville, un film despre ancheta armatei privind masacrul de la Mỹ Lai, însă dezvoltarea a fost anulată din cauza grevei Sindicatului Scenariștilor din America din perioada 2007–2008 și a retragerii actorului Bruce Willis cu trei săptămâni înainte de începerea filmărilor. În consecință, casa de producție United Artists a oprit realizarea filmului. Stone s-a orientat apoi spre regia unui lungmetraj despre viața lui George W. Bush, propunând un scenariu scris înainte de grevă de Stanley Weiser^⁠(d), cel care scrisese scenariul filmului Wall Street împreună cu Stone. Weiser și Stone au citit 17 cărți ca parte a documentării pentru scenariu și au lucrat la proiect timp de un an înainte de a se implica în producția filmului Pinkville.

Stone a recunoscut că el și Weiser au fost nevoiți să speculeze asupra anumitor dialoguri: „Aduni toate faptele, iei spiritul scenei și o faci fidelă a ceea ce crezi că s-a întâmplat”. Filmul W. a fost finanțat în mod independent pentru Stone, cu fonduri din Hong Kong, Germania și Australia; el încercase să obțină finanțare de la studiourile americane, dar a fost refuzat. Lions Gate Entertainment a asigurat distribuția filmului. Deși l-a criticat pe Bush pentru invazia Irakului din 2003, regizorul a precizat că nu a urmărit să realizeze o „polemică anti-Bush”. Stone a comparat obiectivul filmului cu cel al producției The Queen, dorind să urmărească „evenimentele cruciale din viața lui Bush”. Potrivit regizorului, „Este o abordare din culise, similară cu cea din Nixon, pentru a oferi o idee despre cum este să fii în pielea lui. Însă, dacă Nixon a fost o simfonie, acesta seamănă mai degrabă cu o muzica de cameră și nu are un ton la fel de întunecat”. El a descris structura filmului W. ca fiind o peliculă în trei acte: primul îl înfățișează pe Bush în tinerețe, ca fiind „cu o viață ratată”, urmat de transformarea sa și de „o afirmare a voinței care a fost uimitor de puternică” pe măsură ce a ieșit din umbra tatălui său, iar în final este prezentată invazia Irakului.

Filmul, intitulat inițial Bush, a fost redenumit W. pentru a face o distincție clară între el și tatăl său. Filmările au început pe 12 mai 2008 în Shreveport, Louisiana, și s-au încheiat pe 11 iulie 2008. Pe 13 mai 2008, New York Post a publicat fragmente dintr-o versiune preliminară a scenariului. Articolul, semnat de Cindy Adams, preciza: „Susținătorii lui Bush îl vor ura, detractorii îl vor iubi”. Filmul a fost lansat pe 17 octombrie 2008, programat strategic chiar înaintea alegerilor prezidențiale din acel an. Potrivit relatărilor, producătorii filmului W. au difuzat spoturi publicitare la televiziune concurând cu reclamele candidatului republican la președinție John McCain în toamna anului 2008.

Recepție

Răspunsul criticilor

Pe platforma Rotten Tomatoes, filmul are un indice de aprobare de 58%, bazat pe 222 de recenzii, cu o notă medie de 6,01/10. Consensul critic menționează: „O reprezentare surprinzător de empatică a cel de-al 43-lea președinte american, W. este fascinant pe alocuri, dar rămâne doar rudimentar în ansamblu”. Pe Metacritic, filmul deține un scor mediu ponderat de 56 din 100, bazat pe recenziile a 36 de critici, indicând „recenzii mixte sau medii”.

În recenzia sa, Roger Ebert a scris că filmul a fost „fascinant” și i-a lăudat pe toți actorii, menționând că Richard Dreyfuss nu a fost atât „un sosie, cât o întruchipare” a lui Dick Cheney. În schimb, Ann Hornaday de la The Washington Post a numit filmul „o caricatură grăbită, extrem de neuniformă și confuză din punct de vedere tonului”. Criticul de film James Berardinelli a comparat în mod negativ lungmetrajul cu scheciurile din emisiunea Saturday Night Live, spunând despre actori că „Niciunul dintre ei nu este la fel de exact ca Tina Fey în rolul lui Sarah Palin”.

Administrația Bush nu a comentat niciodată oficial pe marginea filmului. Fostul guvernator al Floridei, Jeb Bush, care este portretizat în producție, a calificat rivalitatea dintre frați prezentată în film drept „o abureală de primă clasă, neadulterată” și a afirmat că explorarea dinamicii familiale realizată de Stone ar fi avut de câștigat de pe urma unor conversații reale cu familia Bush. Totuși, Timothy Noah^⁠(d) de la revista Slate a menționat că „majoritatea detaliilor mai absurde ale filmului” provin de fapt direct din surse de non-ficțiune și a argumentat că pelicula a fost prea indulgentă cu Bush prin omiterea anumitor evenimente relatate, inclusiv acuzația conform căreia Bush ar fi ironizat-o pe ucigașa Karla Faye Tucker^⁠(d), o femeie executată în timpul mandatului său de guvernator al Texasului. Într-un interviu din martie 2010 din cadrul rubricii „Screen Test” a publicației The New York Times, realizat cu Lynne Hirschberg, Josh Brolin susține că Bush a vizionat totuși filmul. Brolin a relatat că Oliver Stone s-a întâlnit cu Bill Clinton în China, iar Clinton i-ar fi spus lui Stone că i-a împrumutat propria copie a filmului W. lui Bush. Potrivit relatărilor, Bush însuși „l-a plăcut foarte mult” și „a considerat că au existat momente triste”.

Filmul s-a regăsit în topurile alcătuite de unii critici printre cele mai bune producții ale anului 2008. Joe Neumaier de la New York Daily News l-a clasat pe locul al optulea în topul celor mai bune filme din 2008, iar Roger Ebert de la Chicago Sun-Times l-a inclus în lista sa cu cele mai bune 20 de producții (fără a stabili o ierarhie numerică).

Box office

Filmul a debutat pe locul al patrulea, după The Secret Life of Bees, Beverly Hills Chihuahua și, respectiv, Max Payne, obținând încasări de 10 505 668 de dolari din 2 030 de cinematografe, cu o medie de 5 175 de dolari per cinematograf. Pelicula a avut un buget de 25,1 milioane de dolari și a generat încasări de 25,5 milioane de dolari în America de Nord, precum și 3,4 milioane de dolari pe plan internațional.

Legături externe

• Materiale media legate de W. la Wikimedia Commons
• Citate legate de W. (film) la Wikicitat
• „W. (2008)” (în engleză). IMDb. Accesat în 8 octombrie 2026. 
• „W. (2008)” (în engleză). Rotten Tomatoes. Accesat în 8 octombrie 2026. 
• „W. (2008)” (în engleză). Metacritic. Accesat în 8 octombrie 2026. 
• „W. (2008)” (în engleză). Box Office Mojo. Accesat în 8 octombrie 2026.