Scarlat Capșa
| Scarlat Capșa | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Iași, Moldova[1] |
| Decedat | (31 de ani)[1] Pisa, Toscana, Italia[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitor |
Modifică date / text  | |
Scarlat Capșa (n. , Iași, Moldova – d. , Pisa, Toscana, Italia) a fost un scriitor român, membru al societății literare Junimea și colaborator al revistei Convorbiri literare.[2] A publicat poezie și teatru, cea mai discutată de critica literară dintre scrierile sale fiind piesa Îndoială și realitate, apărută în 1867.[3][4]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Informațiile biografice păstrate despre Capșa sunt puține. Iacob Negruzzi, care l-a cunoscut în cadrul Junimii, consemnează că acesta a învățat la pensionul condus de un anume Iordan. Capșa a încercat inițial o carieră militară, pe care a părăsit-o, iar în 1865 era șeful unui serviciu al prefecturii.[5] Ulterior s-a căsătorit cu fiica directorului pensionului la care studiase.[5]
Negruzzi afirmă că scriitorul suferea de mai mult timp de o „boală de piept” și că a murit la Pisa.[5] Sursele diferă însă în privința datei decesului. Negruzzi indică anul 1869,[5] în timp ce criticul Alexandru Piru indică 14 martie 1870,[3] iar Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași consemnează data de 26 martie 1870.[2] Un necrolog publicat în Convorbiri literare în 1870 anunța moartea lui Capșa la Pisa în luna martie a acelui an.[6]
Junimea și Convorbiri literare
[modificare | modificare sursă]Capșa a făcut parte din cercul de tineri care s-a format în jurul Junimii în primii ani ai societății. În memoriile sale, Nicolae Gane îl enumeră, alături de Dimitrie Rosetti, Mihail Cornea, Ioan Ianov, Miron Pompiliu, Ștefan Vârgolici și alții, printre cei care s-au alăturat grupării ieșene în perioada de început a întrunirilor.[7] Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași îl consemnează ca membru al Junimii din 1865.[2]
Și Negruzzi îl menționează printre tinerii care au început să frecventeze întrunirile societății. Acesta aprecia retrospectiv că raporturile lui Capșa cu ceilalți membri ai grupului au fost „mai mult sociale decât literare” și îl caracteriza drept un om blând, tolerant și dezinteresat.[5]
În primul an de apariție al revistei Convorbiri literare, Capșa a publicat sceneta Îndoială și realitate, două poezii scurte și epigrama Pe un album.[5] Negruzzi precizează că epigrama fusese adresată unei femei din aristocrația ieșeană.[5]
În evocările privind atmosfera din cadrul Junimii, Cornel Săteanu relatează și originea uneia dintre poreclele lui Capșa. Cu prilejul unor lupte anunțate la Iași, la care urma să participe atletul Scroggs, membrii Junimii, la inițiativa lui Vasile Pogor, au tipărit afișe prin care anunțau în glumă că adversarul acestuia avea să fie Scarlat Capșa. Săteanu, care îl descrie pe Capșa drept „slab, pipernicit” și „poet delicat”, notează că afișele au fost răspândite prin oraș și chiar la prefectură, unde Capșa era șef de serviciu. Farsa a devenit cunoscută în mediul junimist, iar numele „Scroggs” a fost consemnat ulterior printre poreclele lui Capșa.[8]
Activitate literară
[modificare | modificare sursă]Principala scriere dramatică publicată a lui Capșa este Îndoială și realitate, apărută în 1867. Negruzzi o definește drept o „scenetă fantastică”,[5] în timp ce Alexandru Piru o încadrează ca „proverb dramatic” și o consideră de „factură mussetiană”.[3]
Istoricul literar Dan Mănucă a inclus opera lui Capșa în cercetarea sa consacrată scriitorilor junimiști. Pornind de la analiza lui Mănucă, criticul Mihai Cimpoi observa în 2008 că, deși Capșa aparține „caracudei” Junimii, în Îndoială și realitate apare o cale de aflare a „adevărului moral”, pe care criticul îl consideră un concept caracteristic junimismului.[4]
Evaluarea lui Piru asupra producției poetice a lui Capșa este în schimb severă, criticul caracterizând versurile acestuia drept „neînsemnate”.[3]
Capșa a lucrat și la o piesă cu subiect istoric. Necrologul publicat în Convorbiri literare menționa o tragedie în cinci acte intitulată Alecsandru Lăpușneanu, care nu fusese publicată.[6] Un secol mai târziu, Alexandru Piru menționa piesa ca fiind pierdută.[3]
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- Îndoială și realitate (1867) – piesă dramatică, denumită de Negruzzi „scenetă fantastică”, iar de Alexandru Piru „proverb dramatic”;[5][3]
- două poezii publicate în primul an al revistei Convorbiri literare;[5]
- Pe un album – epigramă publicată în Convorbiri literare;[5]
- Alecsandru Lăpușneanu – tragedie în cinci acte, rămasă nepublicată și menționată ulterior ca pierdută.[6][3]
Posteritate
[modificare | modificare sursă]Capșa a fost inclus de Dan Mănucă în studiul consacrat scriitorilor din cercul Junimii, Scriitori junimiști, publicat inițial în 1971 și reeditat într-o ediție revăzută în 2005.[4]
O mărturie documentară legată de activitatea sa se găsește în Albumul lui Iacob Negruzzi. O prezentare a documentului publicată în 2023 de revista Observator cultural menționează între piesele păstrate în album și un manuscris semnat de Scarlat Capșa.[9]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 4 „Calendar cultural - Aniversări, comemorări, evenimente” (PDF).
- 1 2 3 Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași (). „Calendar cultural 2023” (PDF). p. 60. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 7 Al. Piru. „Scriitori Junimiști” (PDF). România Literară. Accesat în .
- 1 2 3 Cimpoi, Mihai (). „Fenomenologia „adevăratului" junimism”. Limba Română. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Negruzzi, Iacob (). Ioana Pârvulescu, ed. Amintiri din Junimea. București: Humanitas. pp. 57–58. ISBN 978-973-50-3373-6.
- 1 2 3 „Scarlatu Capșa”. Convorbiri literare. IV (3). . Accesat în .
- ↑ Gane, Nicolae. Zile trăite.
- ↑ Săteanu, Cornel. Figuri din „Junimea”. București: Editura Bucovina. p. 360. Accesat în .
- ↑ „La curțile documentului. Albumul lui Iacob Negruzzi”. Observator cultural. . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Mănucă, Dan (). Scriitori junimiști (ed. a II-a, revăzută). Iași: Princeps Edit.
- Negruzzi, Iacob (). Ioana Pârvulescu, ed. Amintiri din Junimea. București: Humanitas. ISBN 978-973-50-3373-6.
